Ca sa intelegi un om, trebuie să te pui putin in pielea lui.
Daca nu poti face asta, n-ai dreptul sa spui nimic despre el. Unii oameni vorbesc de rau alti oameni cu o usurinta uimitoare. Altii, ii trateaza pe cei mai putin norocosi cu dispret disimulat in tot soiul de false bune intentii.
Urcata in masina care ma conduce spre jobul de vis, m-am asezat pe unul din scaunele libere, nimerind chiar in spatele unui om al strazii. Pe frigul de-afara, ar fi trebuit sa sesizez imediat ca-i in neregula ca geamurile din dreptul meu sa fie deschise, insa am crezut ca e doar o intamplare. Dupa ce s-au inchis usile, am inteles ca nimic in viata nu-i intamplator, pentru ca mirosurile degajate de napastuitul domn, impreuna cu ce mai avea prin sacosa, erau aproape de nesuportat. Cum stau prost cu ficatul, m-am extras usurel din peisaj, si m-am mutat pe alt scaun, la o oarecare distanta.
La urmatoarea statie, s-au mai urcat cateva persoane, care la randul lor, dupa cateva secunde, au degajat terenul. Nimeni n-a spus nimic de rau insa.
La cealalta statie, s-a urcat o duduie. Dupa ce si-a scuturat zdravan umbrela, s-a asezat in locul pe care initial il ocupasem si eu, doar ca ea a sarit ca arsa pe celalalt interval, pufnind cu subinteles spre noi, dupa care, vazand ca ramane neinteleasa, s-a intors, a deschis maxim geamul, s-a mai repezit in vreo doua geamuri si le-a largit ostentativ, apoi s-a prabusit pe unul din locurile ramase libere si s-a pus pe cotcodacit la telefon.
In masina se facuse frig, iar omul, fiind expus direct atator geamuri deschise, s-a intors si a rugat-o umil sa inchida macar unul, ca-i este frig.
Aia s-a hormonizat instant, insa n-am apucat miezul predicii, pentru ca a trebuit sa cobor.
Numai ca, inainte sa cobor, am vazut cum o tanara s-a intors si a inchis un geam, zambind si spunandu-i omului ca si ei ii este frig.
Cateodata, unii oameni imi par teribil de frumosi. In ciuda hadoseniei altora.
No comments:
Post a Comment