Si cum se anuntau modificari in patrimoniul ce-l avem in comun, si inca sunt in concediu, m-am oferit sa o insotesc in calitatate de
Iar la intoarcere, ca sa scurtam drumul, am strabatut locul acela de pierzanie, cu senzatia ca s-a facut remake-ul la Turnul Babel. Lume pestrita, miros de mici, slapi, caldura si mult zgomot. De manele am zis? N-am zis, zic acum!
Dupa ce am ocolit cu mai mult sau mai putin succes carucioare de diverse dimensiuni, cat si pe soferii acestora, la un alt moment dat, mama ocheste niste piersici d-ale cu aspect pechinez, de import.
Si n-apuc sa-mi insir teoriile legate de nutritie si de fructele de import (aici sunt experta, ca nu degeaba am de dat jos niste kile-n plus), ca se si aseaza in spatele unei doamne in etate. Genul de profesoara iesita la pensie de ceva vreme, care nu iese din casa fara o tinuta cocheta si un pic de ruj discret.
In timp ce o studiam, vad cum doamna isi alege timid niste exemplare mai aratoase, pe care le pune iute pe cantar, concomitent cu ce-i punea in punguta, destul de palmat, vanzatoarea. O tinerica, in jur de 20 si ceva de ani, infipta, printesa, dupa unghiile false si ce-i mai ramasese din rujul roz ce-l avusese pe buze.
Gestul doamnei a enervat-o pe vanzatoare, judecand dupa modul in care le-a scos din punga, si le-a pus inapoi in varful gramezii. Pesemne alea trebuiau sa fie reprezentative pentru marfa oferita, iar absenta lor ar fi facut oamenii sa priveasca de doua ori mai atent ce cumpara. Ca o replica ieftina uneori costa la fel de mult ca originalul. Ca are vicii ascunse. Dar daca nu te poti abtine, cand iti faci prima data bilantul, ia-o asa: un sfert din pret egal produs, restul e taxa. Pe prostie. E o optiune personala de cate ori alegi s-o platesti, ca experienta e cam aceeasi, iar rezultatul, asemenea.
Dupa ce si-a recuperat fotomodelele si le-a pus mot la gramada, printzesa ne-a simtit mai neinstruiti si a simtit un impuls in coaste sa ne recite niste mici chestiuni legate de marketing si bune maniere:
- Pai ce facem cucoana, daca toata lumea ar alege, mie cine mi le-ar lua pe astea mici? Nu va place, mergeti in Kaufland si luati-le dublu, daca nu va place ca eu le dau ieftin, cu 3 lei (aia doi de noua, aflati dupa virgula, cazusera in uitare la prezentarea orala). Pai la banii astia mai vreti si pe alese? Ce daca e mai mici, e la fel de bune. Uitati, si eu tot d-astea mananc- si scoate de sub tejghea o piersica muscata, ca dovada a solidaritatii pe care o simtea fata de clienti.
Femeia baiguie ceva jenata si intinde banii datorati.
Mi se pare ca a mai pierdut cativa centimetri din inaltime, sub ochii mei, si ca tot ce-si doreste e sa plece cat mai repede.
Nu stiu ce m-a deranjat mai mult: tonul, atitudinea, sau faptul ca in ultimele cateva luni mi-am pierdut ambele bunici. Poate ca toate la un loc.
Ca n-am putut sa ma abtin si am preluat legatura.
- Auzi ma? Tu ai dreptul tau sa stabilesti pretul, clientul are dreptul lui sa-si selecteze marfa. In functie de ce-i place, ca in final el marca banul. Aia de la Kaufland, concurenta ta neloiala, cum ar veni, dau si bon la ce cumperi de la ei, iar la un control fiscal pot face dovada provenientei marfii vandute. Plus ca nu vand produse care au stat o jumatate de zi in soare, iar seara, marfa perisabila e ieftinita pana la 90% din pretul initial.
-Dar ei isi permite asta.
-Si tu iti permiti, ca altfel n-ai avea clontul asa mare.
Cu asta chiar i-am reglat potentiometrul.
Cu feng shui-ul calibrat, dau sa plec.
In timp ce ne indepartam, aud din fundal :
- Lasati, ca vedeti cum o sa fie cand n-o sa mai vindem la taraba si n-o sa mai aveti de unde lua marfa scumpa, ieftina...
Mama imi face semn sa tac, dar cum mi-e imposibil sa am dreptate si sa nu profit de ideile mele de om mare, i-o dau retur:
- Asta ar trebui sa te bucure, ca asa vei avea sansa sa-ti urmezi vocatia la vreo universitate. La ce discurs ai, presimt ca se vor bate pe tine. La catedra d-asta e nevoie, de vocatie. Si tu pari plina ochi!
No comments:
Post a Comment