Daca vrei sa-ti amintesti cine sunt

Cand imi vorbesti, fa-o ca de la egal la egal. 
Nu te pripi sa tragi concluzii, dupa niste cuvinte spuse de complezenta. S-ar putea doar sa fiu pe pilot automat, dupa o noapte in care am citit sute de pagini, am promis sa verific vreo lucrare, sau pur si simplu am avut de transcris niste rapoarte.
 Cand incui usi si  ies din casa, iau cu mine, in buzunare, in genti si-n suflet, toate grijile si  nesigurantele lumii mele. Si nu-s putine, sa stii. Cu multe dintre ele m-au impovarat cei ca tine. 
Nu ma eticheta dupa felul retras in care ma comport in societate, mai ales atunci cand nu cunosc oamenii cu care interactionez. Nu-s aroganta, doar introvertita, de aceea asta e criteriul dupa care n-ai sa ma evaluezi corect niciodata. Si mai stii, chiar daca nu-ti place sa recunosti, ca in prezenta oamenilor cu care ma simt confortabil, sunt surprinzator de funny.
 Nu-mi masura maturitatea dupa varsta si inceteaza a ma mai evalua prin prisma lucrurilor pe care le detin, sau nu. Poate ca am tot ceea ce-ti doresti tu sau altii, dar mie sa-mi para nimic fata de ce-as avea eu nevoie. Sau invers.
Poate ca povestile spuse despre mine pot fi adevarate, insa daca le vei asimila pur si simplu, fara sa le filtrezi prin experienta ta personala, nu ma vei putea vedea decat prin ochii altora.
Nu ma critica pentru greselile din trecut, pentru ca nu cunosti circumstantele care au condus la acele greseli. 
Nu imi cataloga moralitatea sau valorile, poate ca e posibil sa traim in lumi fundamental diferite si ne raportam la lucruri diametral opuse.
Nu mă judeca nici după oamenii din anturajul meu. Pentru unii exista suficiente motive pentru care fac parte din viata mea. Pe altii nu am avut dreptul sa-i aleg. 
Cand m-ai intrebat de ce am lasat sa treaca  anii astia, in deplina tacere, ti-am spus ca am facut-o pentru ca incetasei sa-mi mai simti prezenta.
 Iar eu nu sunt fachir, sa calc pe cioburi si sa nu ma ranesc.