De cele mai multe
ori imi fac cumparaturile din supermarket.
Pentru mine,
prezinta avantajul major ca dupa o zi de munca, ma scutesc de diverse
interactiuni umane nedorite, raporturile de cumparare desfasurandu-se in
limitele strictului necesar.
Pe langa asta, imi
aleg ce vreau, in cantitatile si formele pe care le vreau, nu primesc
sugestii nesolicitate, nici de la vreun vanzator cu veleitati de nutritionist,
nici de la alti trecatori ocazionali prin viata mea, si-n plus, daca ma apuca
vreun regret cu privire continutul cosului cu cumparaturi, pana ajung sa achit
la casa, am timp si posibilitatea sa ma razgandesc.
Asa stand
lucrurile, rar spre mai deloc, dar foarte probabil dintr-un masochism existent
in stare latenta, mai ajung si prin piata.
Acum n-o sa
contest faptul ca ar trebui incurajat comertul cu produse autohtone.
Promit solemn ca voi sustine efectiv acest demers laudabil, insa doar din
momentul in care voi fi convinsa ca cei care vand produsele expuse, au avut un
aport just in producerea lor.
Pentru moment,
marea majoritate a tarabagiilor sunt simpli speculanti, profitori atat ai muncii
unor oameni care trudesc din greu, si care-s obligati de circumstante sa-si
vanda produsele pe mai nimic, cat si ai indiferentei urbane a celor care aleg
sa cumpere de la ei.
Am facut precizarea
ca sa nu par o scorpie selectiva, pt ca in acest caz, nu se aplica.
Si, pe langa toate
astea, am mai adaugat pe lista o pricina;
Ne-am hotarat
intr-o sambata sa ne adunam in gasca la un gratar, la Miu la mosie.
Ne scindam noi in
diverse grupuri de actiune, si incepem sa ne impartim responsabilitati. Tu faci
aia, tu aia, tu aialalta.
Cum nu prea ma da
norocul afara din casa, trag paiul cel scurt, si ma vad a fi fericita
castigatoarea a unei excursii in piata, alaturi de alti doi voinici,
responsabili cu gratarul.
Ajunsi la locul cu
pricina, cu intentia de a economisi timpi pretiosi, le spun baietilor sa
mearga ei sa cumpere carnea pt fripturi, eu urmand sa fac o selectie de
oferta pe la piata de peste. Pe care-l prefer achizitionat doar daca e recent
trecut la cele vesnice, curatat de solzi si eviscerat sub ochii mei caprui. Chestii
de mare finete, care consuma timp.
Ca asa am vazut eu
prin emisiunile culinare ca fac englezii.. Si pentru ca asa gasesc a fi normal,
asta daca am trai intr-un habitat normal, mai ales ca oamenii aia
de-ti vand lucrurille astea, au si locul de desfasurare potrivit, au si
ustensilele necesare si teoretic, si indemanarea aferenta.
Numai ca viata bate
filmul, cateodata atat de rau, ca-i suna apa in cap.
Deoarece am comportament de consumator indecis, dau
cateva ture pe la tarabe, inainte sa ma hotarasc sa acord o sansa
ofertei unui domn, aparent plin de dragalasenii. Cand am cerut si
pachetul de servicii, nenea ala de ma imbiase pana atunci cu marfa lui de
contrabanda (ups, asa am zis? asa sa ramana!), si care, pana atunci,
din ''domnita scumpa'' nu m-a scos, si-a retras instantaneu si
oferta, si amabilitatitile.
- Doamna, imi pare
rau, dar aici nu suntem la Mall. Aici e hala. Nu curatam solzii la clienti.
Ce ma?
Noroc ca umorul
involuntar mi-a slabit concentrarea, dintr-o data dorindu-mi mai mult sa
retin poanta, decat sa-i raspund comentariului.
( Daca auzeam ceva
similar, si-aveam companie, chiar si in cadrul unei ceremonii de inmormantare,
treceam subit de la plans la ras. Stiu, e cam de porc, dar asta sunt si nu ma
pot abtine).
Asa ca i-am urat o
dimineata la fel de productiva, si clienti cat mai rari, ca sa-i tihneasca
odihna.
Si-am plecat,
lasandu-l cu punga cu peste in aer. Si fara cei doi clienti, un pic
in varsta, care se asezasera la rand dupa mine, si care, auzind dialogul
nostru, au plecat care incotro.
Trec mai departe la
un alt banc de lucru. Numai ca aici ardea de nerabdare sa ma preia la randu-i,
genul acela de smecheras cu 10 clase, dar cu mancarici la limba, care
urmarise scena de la o distarnta relativ mica, si care abia astepta sa
intervina.
- Daca vine colegu'
si vi-l dezoseaza,
ma bag si vi-l prajesc io, ca sa nu va stricati manichiurile de pe unghii.
Chestia asta n-am
mai gustat-o, dar inainte sa apuc sa-i zic ceva, apar si ceilalti muschetari cu
care plecasem la cumparaturi,care-si indeplinisera partea lor de misiune,
si de a caror prezenta uitasem, furata de atata natura preponderent
moarta.
Si care l-au
intrerupt putin cam brutal, intrebandu-l cam cat estimeaza ca va mai dura
reprezentatia, si cam in ce moneda vrea sa incaseze contravaloarea.
(Ca deh, nu degeaba
mi-s domnita, le sunt scumpa si altora, nu doar vanzatorilor din hala de
peste).
Nu stiu daca tonul,
intrebarea in sine, ori moneda din Botswana a inregistrat in ziua aceea o
scadere brusca la cursul valutar, cert e ca i-a luat doar cateva
secunde sa-si reintre in simtiri si sa-si reia rolul de vanzator de
peste serios.
Evident ca
nici asta n-a reusit sa ma aiba de client, si cum incepusem deja sa ma
enervez, am renuntat cu totul la ideea de a mai cumpara peste.
Si cum ma
indreptam spre iesire, cu muschetarii aproape fugind dupa mine (stai mai mama,
ce fugi asa, bai nene, ce viteza a prins nevasta-ta)- aud ma aud strigata de o
doamna vanzatoare :
-Nu vreti doamna sa
cumparati de la mine? Ca am marfa proaspata, va alegeti ce peste vreti si
vi-l curata imediat baiatul meu. Daca vreti, vi-l taie felii, daca nu, stie sa
vi-l faca si filet.
Filet n-am vrut,
dar am acceptat un tuns de solzi, pierdut pe coada,
Si ca sa inchei
epic relatia cu acest loc in care nu ma vad reintorcandu-ma prea curand,
am zis sa cumpar de la dansa toata colectia de vara.
Asa ca am luat si
chefal, si novac si macrou. (Desigur, asta din urma era proaspat decongelat,
dar mi-a castigat admiratia prin demnitatea cu care primea ghionturile noastre,
el fiind la o adica, destul de teapan)
Si pt ca
interventia de pe final a doamnei a avut darul de a le repara intr-o
oarecare masura onoarea celor doi comersanti, si pt ca suma vinovatilor trebuia
sa ramana constanta, am ajuns la concluzia ca au si englezii astia, partea lor
de vina. Lumea nu le mai boicoteaza doar produsele, acum au inceput sa nu
li se mai accepte nici mofturile britanice.
Si asta tocmai
acum, cand incercam si noi sa ne invatam cu narav.
'ti-ai naibii cu brexitul vostru!
No comments:
Post a Comment