Thursday, March 24, 2016

Fara urme, fara clatire.



Dau zilele trecute peste acest articol.

http://www.catchy.ro/postul-pastelui-in-tara-copiilor-saraci/91512

Facand abstractie de succesiunea exacta a evenimentelor si ocazional, si-a personajelor, ca n-am chef sa-i recitesc aiurelile, incerc sa-mi fac o idee cam  de ce s-a bosumflat doamna.
La prima vedere, prima insatisfactie ar fi survenit in urma indemnului biblic, zice dansa, de a crede si a nu cerceta. Am fost tentata sa o cred, ca scrie cu pasiune, insa pasajul acesta nu exista. Ma rog, nu in Biblie. Nu stiu dansei ce i-a cazut in mana, dar sigur n-a fost ce trebuie.
Iata primul semn ca, desi invocam dreptul la cunoastere, unii nu prea abuzam.

 Marturisesc ca m-a cam pierdut pe la exemplul cu bunicul, cel trecut in lumea dreptilor, si fumator pe deasupra, ca nu vad nicicum vreo legatura cu cosmarurile copilului, inca nefumator, sper, rolul comisiilor, sau rostul  directoarei scolii in context, insa e irelevant. Concluzia doamnei e transparenta. E numai vina profei de religie.
Ca aia s-a trezit vorbind in somn, cum ca fumatul ar fi un pacat.
Asta in conditiile in care toata lumea stie ca fumatul nu-i pacat, ci binecuvantare.
Atat pentru producatorii de tutun, cat si pentru comercianti, nemaivorbind de plamanii fumatorilor, sau ai celor care nu fumeaza, dar inhaleaza gudron moca.
Deci era normal ca parintii micutului traumatizat din poveste, in unanimitate de voturi, sa opreasca abuzul prin religie asupra unei minti necoapte, si sa-l retraga pe copil de la ora de religie.
Ce prostie o mai fi si asta, sa le spui copiilor ca fumatul e daunator, nu stiu!
Mai ales ca acest obicei, profund benefic, nu doar ca te face mai destept, dar daca-l practici ca pe un sport de performanta, ai toate sansele sa cresti intr-un an, cat altii in zece. Zile.
Ma mir cum de nu le-a venit si ideea sa faca o cerere la inspectorat, prin care sa solicite  demiterea cadrului didactic.
Ce educatie sa faca una ca asta, cand ea nu se ridica nici pana la nivelul lui bunicu', care a fumat toata viata, si uite ce bine a ajuns ?!

Am ajuns la momentul la care simt nevoia sa va marturisesc ca si-al meu copil o mai lua noaptea la trap prin casa, facand ca indienii.
I-am simtit ameliorarea din clipa in care i-am restrictionat accesul la jocurile pe calculator.
Recomand. Tratamentul e empiric, dar da rezultate.
Si, ca un side-note.
Acelasi copil mi-a pus cererea de inscriere la ora de religie, ca s-o semnez. Nu  a atins nici varsta majoratului legal, nici pe cea a majoratului medical, dar am incredere in discernamantul lui.
De ce? Pentru ca  nu-i pot aplica tratament diferentiat, si aici vorbesc de standardele duble ale parentingului romanesc, da? Nu-i ridic stacheta, avand asteptari sa fie responsabil si sa aiba rezultate, ca apoi, cand imi solicita respect, sa-i spun sa mai stea o tura, ca nu prea pot sa-l validez.
Cu  timpul, vor fi destui care vor face asta. Eu refuz. De-asta sunt mama lui.

Revenind la fumat, invataturi crestine si concluzii cretine, nici n-as sti cum sa-ncep, ca sa nu inflamez si mai tare spiritele. Mai ales categoria de comentace, de pe tara aia despre care zic eu uneori ca-i urata ca moartea. Facebook ii zice.
Ba, voi sunteti seriosi? Seriosi, in sensul ca as vrea sa stiu  daca sunteti siguri ca nu v-au luat-o tiglele la vale. 
Lasand la o parte ca povestea suna ca naiba, si ca ma indoiesc ca n-au existat nuante- asta-i tot ce va ingrijoreaza, cu privire la viitorul copiilor vostri?
Sa o iei razna, ca la ora de religie s-a facut un enunt din care rezulta ca fumatul poate ucide - de fapt, nu-i enunt, e axioma, si sa nu-ti vina sa-ti duci la ghena televizorul, ca prin intermediul astuia iti expui copilul la o avalansa de  informatie nefiltrata?
Ca poate nu stiti, dar pana si canalele dedicate copiilor abunda in trivialitati, prin urmare nu ma refer strict la televiziunile care fac rating cu fauna mondena si restul de kkt-uri promovate de ei.
 Vorbiti de indoctrinare, si nu vedeti ca emisiunile tv reprezinta  instrumentul cel mai  rudimentar de indobitocire? Trist, pe bune. 
Ce-o fi  mai nociv: sa fii expus unor informatii, o data pe saptamana, in cadrul unei materii (de care oricum ai fost scutit, printr-un dezacord dat in scris de catre parinte), si la care n-ai niciun motiv sa te cuplezi intelectual sau emotional...sau sa casti ochii si urechile la toate mizeriile explicite de la televizor? Ca pentru asta nu ai nevoie sa semnezi adeziuni, ca n-a solicitat nimeni referendum. E suficient  sa ai la indemana o telecomanda.

Citind, textul m-a introdus in zona gri a melancoliei; ca daca e sa urmam rationamentul autoarei, ala din care rezulta ca  religia n-ar trebui sa depaseasca perimetrul bisericii, nu-mi imaginez cam pe unde sugereaza ca ar trebui sa se desfasoare educatia sexuala.
 In cele mai multe cazuri, parintii care-si exprima dezacordul fata de ora de religie, voteaza ambidextru in favoarea celor de educatie sexuala. Deci?  Sa fie indicata catedra,  ca loc de desfasurare?
Nu radeti, eu intreb, n-am chef de glume!

Si iar citesc si ma minunez.
Stati, ca merita citat paragraful, macar cat sa ne minunam impreuna.
''Așa cum a fost săptămâna asta, când m-am minunat de cât de serios mă informa copilul meu despre faptul că ne aflăm în postul Paștelui și că n-avem voie să mâncăm aia, aia și cu aia… Că așa le-a spus lor doamna de religie. Că așa trebuie. El era oarecum încântat că, oricum, cu greu îl conving să mănânce carne, ouă, brânză, eu enervată instantaneu de faptul că un profesor, fie el și de religie, habar nu are de ce tip de alimentație are nevoie un copil ca să nu ajungă anemic sau cât de important este aportul de calciu în perioada de creștere.''
Hotarat lucru, asta mica de religie, e praf!
 Dar dumneavoastra, doamna, ce scuza aveti? Ca doar nu considerati ca aveti vreun habar, scriind ceea ce-ati scris! Decat sa riscati vreo combustie spontana (sunt cazuri cand se intampla si d-astea, de la acumularea de nervi), nu mai bine luati legatura cu cineva care se pricepe? Un pediatru, de exemplu. Umbla vorba ca astia stiu cateva chestii legate de nutritia copilului, nu atat de bine ca dvs, evident, dar pot sugera alternative.
Profesoara de religie v-ar fi putut cel mult indruma copilul in sensul ca postul nu se refera doar la abstinenta la mancare, cat indeamna la o anumita  infranare. Un comportament care va e strain, nu pentru ca sunteti refractara religiei, ci pentru ca sunteti refractara. Nu punctual, simplu refractara.
Altfel de ce  v-ati putea  inchipui ca Dumnezeu  sta cu retetarul pe masa ca sa verifice daca ne-am furajat corect?

Sa ne intelegem: n-am o problema cu credinta sau lipsa de credinta a cuiva, sunt alegeri pur personale. Gasesc jenant sa abordezi pe un ton academic un subiect despre care nu ai un minim de pregatire. Gasesc incorecte tentativele unor parinti de a invalida calificarea unui cadru didactic, pe criterii arbitrare. Asta ar mai lipsi, sa pornim si de la premiza ca toti nataraii ajung profesori.
Mi se pare injust sa descalifici profesorul de religie, ca si cum n-ar fi decat un popa ratat, care nu si-a gasit parohia care sa-i asigure traiul imbuibat, trai  la care ascede de cand a facut primul pas in curtea institutului teologic.
Nu va califica cu nimic faptul ca sunteti parinti.
Calitatea asta nu va confera automat si  dreptul de a-i trata cu sictir pe profesorii copiilor vostri.
Ca nu doar pe  profesorul de religie il desconsiderati, facandu-l sa se simta ca un dascal de mana a 7a, dar la fel o faceti si cu cel de sport, da, ala cu facultatea de tumbe, si cu  cel de desen - zugravul ala cu oleaca de scoala, al carui rost e sa ridice media, nu sa-l chinuie pe copil sa-i invete materia, ca  sa nu mai vorbim de profesorul de muzica, anexa la toti cei enumerati mai sus.
Ar fi cazul sa retineti ca a absolvi un institut teologic, nu-i la indemana oricarui tampit.
Ca in spatele unui profesor de sport, se ascund uneori performante de care nu stiti, dar care la randul lor ascund  multe ore de munca.
Ca pentru a ajunge sa predai lectii de desen si muzica, e musai sa ai inzestrari native, si apoi intram iar in zona altor mii de ore de studiu, cu mult mai multe decat va puteti imagina.
O munca titanica, fara o recompensa  financiara justa. Greu de crezut, insa pe unii ii motiveaza doar pasiunea.
Sa fii dascal, astazi, e o adevarata provocare. Si  presupune si vocatie!
Daca sunteti atat de buni incat sa-i evaluati, puteti fi la fel de buni sa-i substituiti.
De ce n-o faceti?
Sau mai bine, veniti-va in fire, ca sa citez de data asta un erudit autentic, un preot care mi-e excesiv de drag.
A, si sa nu uit: mai puneti mana pe carte!

No comments: