Lost frequencies

La finalul  ultimei  sedinte de sezon, sefa cea mare, ne cere, mie si lui Locvace, sa mai ramanem 10 minute pe pozitii,  in biroul oval. 

Cum nu este niciun secret ca antipatia dintre noi a atins cote alarmante, in urma ultimelor noastre  colaborari,  m-am gandit ca ne-a oprit ca sa ne ia la bumbaceala, si sa ne bage mintile in cap.

Eram pregatita sa nu raspund provocarilor,  gandind ca am  metode mai subtile de a-l scoate din minti pe  idiotul  patentat,  insa n-a fost cazul. Motivul pt care am ramas in extrasezon, era altul.

      - Stiti  ce-am auzit? Ca s-a introdus o noua conditie pt obtinerea acestor fonduri, si-acum  trebuie sa avem  si un procent rezonabil de  femei pe posturi de decizie.

       In prima instanta, am avut tentatia sa o intreb daca ce-am auzit se potriveste cu ce-a vrut sa spuna.

Totusi, mai bine ca nu am intrebat, pt ca uneori reactiile mele la  raspunsurile  pe muchie strica solemnitatea momentului. Asa ca  m-am abtinut. Si de  la comentarii si de la alte curiozitati. 

     -Vor sa arate cu adevarat ca sunt impartiali in aprecierea valorii. Mi-au cerut sa pun pe lista doi candidati. Eu v-am propus pe voi. Stiu ca va aveti ca soarecele si pisica, dar nu vreau sa aud comentarii si astept  sa  va  pregatiti dosarele!

            Care noi, frate?

Ca din cate stiu eu, Locvace, desi  purtator ilegal de izmene, inca n-a trecut la sortulet. Sau mai stii?

Ori datorita apropierii concediului, am inceput sa  nu mai pot urmari coerenta unei discutii. Pentru ca undeva, nu stiu exact unde,  ma pierdusem printre sensuri si cuvinte.

Sau am dezvoltat,  fara sa-mi dau seama, un mecanism de aparare, cu ajutorul caruia   pot sa elimin din contex lucrurile care ma agita. Ca eu, daca stau cu graurele asta  mai mult de 10 minute, simt asa, ca  o nevoie impetuoasa, sa-i dau un calcai in tibie.

Sau cand incepe ca-si expuna ideile (si stii ca-s ale lui, pt ca-s aceleasi - putine, fixe, si proaste), simt asa, ca niste furnicaturi, dupa care incep sa am  viziuni. In care s-ar face ca  as experimenta pe el cam toata  gama de faulturi interzise in rugby. Sau ca  as gasi pe net un cumparator  serios  caruia sa-i vand  matele astuia. Si nu pe bani grei, ci pe  o suma modica, sa scap repede.

             Deci, pe cale de  consecinta, nu!

Hotarat lucru: orice tip de  relatie aparuta intre noi, ar conduce la un rasunator esec.

Si ma refer aici inclusiv  la faptul ca, in ciuda parerii sale deosebit de pozitive fata de tot ce tine de persoana sa, eu raman consecventa primei impresii. Ca bubuie. De prost ce e, sa ne intelegem!

         

             Ar mai fi fost si posibilitatea ca  No1 sa fi prezentat  trunchiat informatia, insa asta implica automat si un simt al umorului la fel de dement ca al meu. Exclus, ca mine nu-s doua pe lume.

          Si in timp ce asteptam cu interes continuarea, o vad  ca se ridica in picioare, semn ca intrevederea s-a incheiat. Chestie care m-a pus iar in incurcatura, ca nu ma prinsesem inca daca sa plang sau sa rad.

          Noroc ca partea odihnita a procentului,  profitand de ezitarea mea, s-a ridicat si-a inceput sa recite multumiri, cu o emfaza care m-a facut sa regret ca s-a retras  Emetiralul de pe piata. 

         Cand a inceput sa dea semne de oboseala, m-am ridicat si eu, cu intentia sa ma sustrag din peisaj.

Numai ca bourul, ca sa fie sigur ca-si reconfirma pozitia de vita incaltata, a tinut mortis sa  paraseasca  primul incinta, precipitandu-se pe usa.

Cu senzatia  startului ratat , ma intorc spre  No1, simtind ca-i ramasesem datoare cu niste intrebari.

                Credeam ca  mi s-a parut, insa, nu. Se zguduia de ras. Iar de data asta nu a fost nevoie de cuvinte. 

      Si eu care credeam ca numai eu am prea mult timp liber!

             Si pentru ca intamplarea asta chiar vreau sa aiba un final fericit, va anunt ca  nu mi-am completat niciun dosar. Si-asta nu pt ca am plecat in concediu, ci pt ca, intr-adevar, conditia se referea la femei, dar includea si persoanele cu handicap, si , cred eu,  si negrii. Si cum calificarea in cea de-a doua categorie nu presupune neaparat  existenta  unui  lipsus evident- ca sa ai drept de apartenenta la grup, e suficient sa te recomande talentul. 

             Recunosc, cu  Locvace prin preajma,  m-am cam speriat.  Am considerat ca sansele mi-au scazut dramatic.

                 

PS: Si mie mi s-a spus odata ca am comportament de autista, dar eu am tradus asta ca fiind foarte desteapta. 

Si sa nu va puna naiba sa ma contraziceti si sa-mi stricati feng-shuiu',  ca va blochez toate comentariile.