Se mai poarta bobul? Ca mie imi vine sa ma tund.

Ador bobul.
French cut. 
Mai ales ca, fiind la fel de nesanatos ca si mintea (o fi totusi, vreo legatura), nu am avut vreodata rabdare sa-mi  las parul sa creasca  foarte lung.
  In timp, m-am ciopartit in fel si chip, testand toate tunsorile aplicabile unei lungimi de par de la mediu spre scurt.
 Limita inferioara a fost cand m-am apropiat la 3cm de scalp. Puteti numi o tunsoare, ca eu sigur am avut-o.
Zero n-am avut curaj sa incerc, desi nici asta n-a fost chiar un gand strain.
Cat despre culorile din capul meu, in functie de trairi, am fost pe rand: roscata, blonda, cu suvite, verde, albastra, black-albastrui, red tizian , orange( da’ parca pe asta n-as pune-o pe lista, deoarece a fost o nuanta involuntara, kitul indicand altceva), si cred ca mai sunt, dar nu le mai tin eu minte.  
Acum ma uit la niste fete care, in poze sunt atat  de frumoase si-atat de  glam, cu tunsorile lor fals nearanjate, incat  imi vine sa renunt la programare si sa ma tund singura.
Nu de alta, dar  de foarte putine ori am iesit  de la coafor fara sa nu-mi para rau ca n-am avut  curajul de a-mi duce ideea asta pana la capat.
Deci, se mai poarta bobul?