Saturday, September 1, 2012

Il mio cuore per miei amici



Anul trecut,  la mare.
Toti voiau sa mergem la  piscina, numai eu m-as fi dat pe net.
 Ma plictisesc repede si de nisip, si de soare, si de mare, si de creme de protectie, si in general de tot ce presupune statul degeaba. A, si ca sa nu uit: detest tot ceea ce inseamna vara in muzica,  mainstreem.
Si pentru ca mai vazusem oameni la piscina  cu laptopurile pe masa, nu mi s-a parut o  chestie foarte nasoala sa-mi iau  cu mine obiectul de pierzanie. (Mai nasol mi se pare sa vii la mare si sa zaci la piscina hotelului, insa e doar  o parere, va rog sa  nu ma bagati  in seama!)

Dupa ce mi-am citit mailurile, presa si  blogurile fata de care am dezvoltat un soi de dependenta, am intrat pe un site, unde candva schimbasem amabilitati cu niste oameni bine mansardati la bibilica, si  pe care, cu toate ciocnirile pe contrasens, i-am apreciat mult.
Din lipsa de timp, am renuntat la a mai intra pe forum, insa acum era  un bun moment sa vad care mai sunt cotele apelor pe-acolo.
Bag parola, schimb userul si devin Ghici.
 Trec la CV  ca-s  Catalina, si ca stiu sa fac prajituri, iar ca poza, lipesc una bucata  tovarasa sovietica, cu o  fata neprietenoasa si cam  nedusa la biserica. 
Incerc sa intru pe forum si sa raspund unor chestii (posesoare de circumvolutiuni sub forma de dungi de sapca), si constat ca lucrurile nu mai sunt cum le stiam eu. Si cum nu mai puteam raspunde decat in calitate de membru, adica dupa ce primeam acceptul administratorului threatului respectiv, fac frumos  o reverenta si  o tai spre iesire.  
Nu apuc sa ies, ca primesc primul mesaj. Autor, Elements, tip foarte de gasca:

buna daca esti fata si salut daca esti mascul, adica norocos.
ai face bine sa  imi accepti cererea.  incerc sa vad daca merge sa te abonezi, invitata fiind”

“buna, tu!  nu sunt fata, sunt gina lolobrigitta . undercover, si da, iti  accept cererea, ca am o varsta, si ar cam trebui sa ma asez si eu pe la casa mea. insa  nu stiu de unde s-o iau, ca  am primit doar acest mesaj de intentie. si-acu’ zi-mi doctore, e grav?"

“e tratabil, vezi de treaba. ar trebui sa gasesti pe la notificari o cerere romantica din partea unui tip bine. nu-mi zi ca ai gasit doar una de la mine, ca e previzibil si ma si deranjezi la ego.
cand imi vizualizezi profilul ar trebui sa apara ca te vreau, te doresc, si alte manele. daca nu,  curteaza-ma un pic  si adauga-ma tu la prieteni”.

“asa ceva nu se exista, ca am educatie aleasa, de pension. si daca vrei sa stii, tot  n-am. nicio notificare, niciun accept mutual avantajos, nimic. nada. 
ps: poate te pune dreacu sa nu-mi accepti prietenia, acum ca am comis-o.  ca te pun urjent pe lista la dujmanii mei, si vezi tu atunci dorinti perverse ce-ti iei!”

“hai ca a ajuns telegrama mai tarziu. ma intreb cine le verifica si de ce se misca asa de greu”

“cre'ca  dacii cosmici. sau balaurienii, ca si la mine merga ca naiba”

“done. ps. prepare for hell”

“hell? cine, eu? buei, acolo-s fashion icon, biliv mi:))”

“sa-mi zici daca primesti invitatiile mele indecente si daca reusesti sa te abonezi”

“primit, rosit, acceptat. multam fain de tot.
acum ma dau off, ca am zi grea, de plaja. toate bune iti urez, si mai vorbim, c-acum suntem prieteni”

“da fata, pe viata nu asa. cu placere si vise placute”

Si asta a fost doar inceputul.

Trebuie sa precizez ca jumatate de site e destinat socializarii, de aceea niciodata nu mi-am pus vreo poza  reala.
Dupa ce m-am intors din concediu, locul  pozei napraznicei Natasa, a fost luat de o imagine mai  diafana, o hippioata care respira Vama prin toti porii.
Si cum  in noiembrie, vara e deja o amintire, mi s-a parut imaginea cea mai potrivita, precum si o dovada in plus ca  nu-s nici in cautare de absolut, nici de vreun mascul feroce. 
Am uitat ca si pentru a realiza cat esti de prost trebuie sa-ti mearga cat de cat mintea (si asta nu am spus-o eu, desi mi-as fi dorit cu adevarat). 
Prin urmare, in ciuda oricaror evidente, fake-urile  n-au  folosit uneori  la nimic.

Si iata ce-a urmat..

Mesaj nou de la Staicovici Frederic,din Madrid,chipurile,  a carui prezentare nu parea cu nimic mai vanilata decat a mea.
 “pacat de tine mey fetito.Lasa_le drak de droguri.....citeste crezul mai bine. Offfff doamne”
Ii raspund: “De ce sa ma las ma(h)?Vrei sa ramai tu cu mai mult?”
La care, omul, revenind la sentimente mai bune, imi scrie :”ejti simpatica si inteligenta. bv imi place de tine”.  Dupa care, insista sa avem totusi  si o conversatie:”tu zapacita mica ce parerea ai despre ce este in jurul nostru?ma refer strict la ce percepem cu propriile simturi”

Aici marturisesc sincer, m-a prins cu temele nefacute. Ca am citit si invers, am citit si in diagonala-si tot n-am priceput ce-l framanta pe bietul  om. Asa ca i-am  cerut  sa reformuleze.
“este real ceea ce percepem?ceea ce vedem ceea ce auzim ceea ce simtim ceea ce mirosim?”
Nu stiu nici in ziua de azi ce ciuperci mancase,  dar nu cred ca au fost  d-alea bune!
“Ia fugi tu un pic la nani!”

Alt mesaj, de data asta de la Cristi.
Oltean, dupa descriere si minoritar, dupa mufa.
“sunt Cristi, si ador prajiturile!!!!”
N-am vrut sa par insensibila si m-a pus necuratul sa-i raspund cu un “da, si? “
Pe undeva, chestia asta l-a  atins in pedigree. Ca dupa ce  mi-a adresat cateva propuneri indecente,in limba muma,  a tinut sa incheie urandu-mi si traditionalul  “Fuck you!”  
Pai daca insisti, "fuck u too, beibi ", la care  tot el bate in retragere:“u wish, bitch”
Si am fi tinut-o tot intr-o romgleza, daca n-as fi avut o revelatie de moment ca 
this is completely shit and a waste of my fucking time.
Si l-am lasat in vacanta.

Un alt domn, ce-si zicea Alex Alexander, cu domiciliul declarat in  Bistrita : “ciao draga ce faci uite si eu pe-aici ma plictisex nu demult m am trezit s imi beau cafeaua” .
"Auzi,draga? Da’ tu de pe la ce scoli ajutatoare ai scapat?“
“dar tu  de unde ejti daca vrei sa ti las id meu alexalex.puncte puncte.333 si putem vb sunt deschis la orice subiect te poooooooooop”.
“Cred ca singurul lucru deschis la tine e slitul!“
N-a mai raspuns, pesemne si-a prins degetele in fermoar !

Stelian Breban, din Lombardia, Brescia. Mesaj scris cu inclestare, numai majuscule:
"BUNA CF ...SI AI PRIETEN....SI AI F CASATORITA..."
"De ce,darling? Vrei sa ma ceri tu?"
"ADICA TE-AM DERANJAT CA TE -AM INTREBAT…MI-IE MI-AR FACE PLACEREA SA NE CUNOASTEM."
Pe asta chiar n-am citit-o niciodata, nici copiii de la grupa pregatitoare nu scriu  “mi-ie”. 
Si ziceti de mi-ne ca-s rea!!!

Alt mesaj, alta cornuta: Stefan, din Boko, Pool
“Coooollllll descrierea.......eu stiu sa fac aluatul, si sa-l pun la cop. Hmmmmm ce zici?”
“Zic ca ai halit un “t”. Si nu-i frumos sa vorbesti cu gura plina”

Aaaa.Acum, tu ce mai zici?

“Depinde, de ce si cum ,cam halit un t upsss 2 defapt  uneori poate sa fie intentionat ! ...reactia conteaza !!!”

Pe scurt: lipsa cratimelor si a literelor, atunci cand nu e cazul, e ceva ce ma solicita intelectual. Fara alte explicatii, i-am urat "Vant in pupa!”
“...multumesc fr pt atentia acordata si promit pe viitor voi scrie coret gramatical SI ORTOPEDIC 
(bine,intrerup mesajul lirico-guitator cu o chestie de ultima ora: asta probabil ca  la el in sat se numea  ironie, insa eu nu prea am inteles-o. Daca voi reusiti,  poate ma luminati si pe mine. Revenim la mesaj).  E unul de cauta vituri dar deh e greu acu de cind si-a repart barcuta asa ca toate cele bune sa auzim numai de sanatate si cele bune”.
Repet: daca voi reusiti, luminati-ma si pe mine!

Carl, batman de Zalau, si, la prima vedere, incompatibil cu scrisul, dar foarte compatibil cu tuica
“tu esti catalina si sti sa faci parjituri. eu stiu sa bat oua. incercam amandoi”
Nu-i raspund, insa Gica din Zalau, insisteaza: “nu sti sa faci prajituri”. Dupa alte doua zile:
“ai dez-informat  ca nu sti sa faci prajituri”
Ii raspund, ca sa-l scap de obsesii:
“ia  bate-ti tu ouale in alta parte si nu ma mai plictisi”
 “nU sti SA faci parjituri!!!”
“mai ai material de prajituri?”
“vrei id meu?”

Tampit, dar perseverent. Secretul reusitei unora in viata!

 “NU te mai CRED. NU sti SA faci prajituri!!!”

“Fecior-sau ce mama dracului oi  fi- deja tribulatiile astea ale  tale ma calca pe nervi. daca nu ti-am raspuns, nici prima data, nici a doua oara, nici a zecea oara- de ce  –zda ma-tii mai insisti?”
Si se facu tacere.
(Chiar s-a facut tacere, ca am descoperit butonul de ignore).



Au fost si mesaje hardcore, d-alea cu cereri de sex virtual,  cu propuneri de admirat crocodilul, mesaje de la gagici cu orientarea turistica deviata, sau de la melteni care "chear doreau a ma cunoaste la modul  personal".
Si-au fost si cateva de-astea:
L. din Hunedoara:

“How are y’all doing?Am recunoscut o similitudine cu nuante de similaritate in multuitatul simt al umorului pe care-l posedam.”

“Deja simt monstruos ca si cum ne-am cunoaste de-o viata. Nici tu n-ai toata tigla pe casa, este?”

“La un demaraj neasteptat de puternic am cazut din spatele carutei cand eram minor recte lipsa tiglei si capul in forma de nicovala pe care tot din cauza blestematului de sfioslac nu-l afisez de aici rezultand comparatii malitioase cu Calaretul far-de Cap desi eu as prefera Don Coyote. Dar tu ce scuza ai?”

“Nu zic, ca vreau sa par educata si sofisticata. Hmm. Don Coyote zici?”

“Comentariile copiilor de varsta mea au fost neasteptat de crude cu privire la alta blestemata de similitudine pe care nici chiar y nu a reusit sa o mascheze. O analogie nefericita de care am scapat cu greu . bine faci ca nu vrei sa pari educata si/sau sofisticata/ aparenta unor astfel de atribute intr-un ocean de manelisti  poate sa atraga  un atac coordonat (prost), cunoscut si sub denumirea de feeding frezy, altfel declansat doar de mirosul de mici si de ragetele lui Salam.”

“Hilandere frate, tu esti? Si daca da,vreau sa stiu exact ce licori ai consumat azi ? Si nu ma lua cu sirop de capsuni, ca esti turat la maxim. Coca or smth?”

“Sunt flatat de asemanarea cu o persoana vrednica sa poarte un asemenea pseudonim,insa singurul Hilander de care am cunostinta e un Westie si se afla din cate stiu eu in sau afara din foisor. Cat despre Coca, don’t mind if I do make it a rail and please let it be wispy!”

“Pai…in cazul asta, scuze pt confuzie. Desi Hilanderul la care faceam eu referire se bazeaza si el tot pe o vasta patologie( fapt de o valoare inestimabila pt mine)”

“Patologie vasta e my middle name. Respect! Mersi de bagarea in seama, sper s-o mai faci. Te las pt singura mea iubire si unicul meu viciu, printre altele; I lift things up and I put them down in timp ce ascult Un veac de singuratate in lectura lui Giovanni Becali.Promit sa-mi curat lista de prieteni, ca vreau sa te iau acolo si nu mi se pare ca esti intr-o companie rezonabila.”

“Si cand te gandesti ca dimineata asta nu prevestea nimic bun! N-am avut parte de nicio injuratura, nicio aluzie de gang bang. Nimic. Nada! Si-apropo, nu promit sa fiu online in acelasi fus orar cu tine, insa e un inceput de recalibrare. A listei. Care este!”

“Not fair! Am facut nenumarate aluzii, numai ca tu nu te-ai prins. Oricum, consider ca promisiunile intre noi nu-si au rostul, am depasit faza!See u later alligator!”

“Cand vine vorba de aluzii, ma pierd ca Scufita prin padure. Io-s sensibila numai la directe. Gemea inbuxu' candva de propuneri d-astea, ca, de ce sa nu recunosc- am si eu momentele mele! Pt ca stiu ca pot, ramane de vazut doar pana unde.”

“Da-le dracu de directe, ca de upercuturi mi-e frica. Daca tu esti Scufita, ma intreb unde-s lupii, ca par cu toti fugiti din rezervatie.Sa stii ca te-am adaugat pe mess, cu drag as putea spune. I am fuckin’ ravenous apropos de lupi. See you on the other side!”

Well...
See you there, habibi!

 Cum s-ar zice, eu preferez masculii alfa cu apucaturi de gentlemani. Adica soiul ala  care te lasa uneori pe tine sa conduci ostilitatile. Si te lasa din cand in cand si sa faci pe sefa, si cu care poti sa fii si smechera. Asta mai pe la inceputul partidei. Si care stiu exact cand e momentul sa reintre in cursa pentru preluarea  conducerii.


Ps: Anul asta  am fost si  prin Vama.  S-a stricat rau aerul pe-acolo. Ar  trebui pus la intrare un afis mare cu “nu primim maimute”.  Din tot ce-a insemnat candva, numai muzica a mai ramas. In rest, peturi de bere, coji de seminte, mucuri de tigara si multi pustani beti poola. 

 Am cautat sa ramanem in zona civilizata, adica in zona  oamenilor care nu-si doresc reintoarcerea in copac, asa ca  ne-am asezat acolo unde se purta  textila.

O pereche mai in varsta, posesorii unui canish alb, foarte prietenos, ne-a rugat sa fim atenti la el, cat fac ei o baie. Stiti tarele mele cu cainii, insa astuia chiar nu i-am rezistat. 
La un moment, s-a spart si la noi gasca, ca baietii au vrut sa mearga sa bea cate-o bere, iar gagicile  si copiii au vrut sa  faca baie. Asa ca,  un timp am ramas singura. Adica nu chiar singura singura, ca doar aveam grija de  canishul cu pricina.
Profitand de liniste si de cumintenia pamantului, am infasurat preventiv lesa in jurul mainii si m-am intins confortabil pe sezlong. 

- Ce faci puiut? Catelul musca?

Cand sa ma ridic sa-i raspund, am observat ca cel care ma intrebase era unul d-ala. Adica cetateanul se bronza cu blenderul la vedere, si mai avea atasata de el o poeta, ce respecta acelasi dress cod. 
Orice incercare de gluma a ramas fara sorti de izbanda, ca imaginea astora a oprit feedback-ul creierului meu. 
Dupa minute bune, cat mi-au trebuit ca sa-mi reintru  in simtiri (indoielnica expresie), m-a tentat sa pun mana pe aparat si sa-i imortalizez oleaca.  
 Insa primata era mult prea masiva pt a risca oarece fracturi. Chiar si de amorul artei.. 

Daca nici anul asta nu vine  sfarsitul lumii, nu stiu  ce-o mai fi la anul!

No comments: