Cu totii mintim.
Chiar si adevarul trunchiat, care capata un alt sens prin omisiune, ia forma neadevarului.
In general, oamenii nu spun ceea ce gandesc, ci ceea ce-i place celuilalt sa auda.
Cand am reinceput sa merg la sala, cel mai nasol ma simteam cand intram in vestiar sa ma schimb. Evitam sa ma uit in oglinda aceea mare, care trona pe tot peretele, pentru ca imi crea disconfort. Mie nu-mi plac oglinzile, in special astea mari. Imi sunt de-ajuns cele in care ma vad pe fragmente. Sau ma rog, pe zone de interes.
Probabil ca asa e si cu adevarul asta spus in jumatati de masura. Administrat politicos si in doze mici, e mai usor de inghitit.
-M-am cantarit! Am dat jos aproape doua kilograme intr-o saptamana! Se vede?
Katia, pe care o poti suspecta de orice, mai putin de prostie si de raspunsuri la comanda, raspunde fara sa clipeasca.
-Da, au inceput sa se vada.
-Pai eu tin, nu ca altii.
Ma fac ca nu pricep, desi stiu unde bate.
In acea dimineata, cautand un dosar, am dat peste un baton de Bounty inceput, in sertarul biroului ei!
Douamaimute pustoaice, trimise de firma partenera sa faca practica la noi in compartiment, intr-una din desele lor pauze de fumat:
- Fata, il stii pe ala de la info? A inceput sa se bage in seama cu mine.
- Care fata, ala? Pai are el fata de tine?
Tipul de la info e un tip misto. Nu este vreo frumusete, dar se pricepe la ceea ce face, e foarte haios, si are si vorbele la el.
Intr-o lume sanatoasa la cap, intrebarea corecta ar fi ce-ar putea avea el in comun cu cele doua euglene?
Am fost la un pas sa ma intorc si sa le spun:
-Fetelor, sa nu uitati ca de la gandirea asta o sa vi se traga pe viitor! Intr-o zi, va veti trezi mai consumate decat tigarile pe care le pufaiti acum, cu abnegatia de caprari care-si asteapta schimbul din post. Si cand o sa va pupati in oglinda, singure, sa stiti ca e varianta corecta a filmului, si ca asa sfarsesc scorpiile selective. Ca pana atunci, toti baietii buni vor fi luati.
Insa as fi abuzat de avantajul ca, peste o luna, conform ultimelor strigari, de evaluarile lor m-as putea ocupa eu. Si ca sa dau cu ele de pereti nu e doar prematur, dar nici nu respecta corectitudinea politica a situatiei.
Cand intarziam in tandem cu Ciociosica, scuza noastra preferata era aia cu “am intarziat pt ca a fost circulatia blocata pe Colentina”. Frectii, de cele mai multe ori nu era nici dracu’ pe sosea. Ce trafic infernal sa se interpuna intre noi si slujba noastra de vis, cand oamenii seriosi, cu joburi serioase, erau ajunsi deja unde trebuiau sa fie?
Dar pt Ciociosica astea erau amanunte, mereu inventa cate un cataclism cu care sa delecteze audienta. Mie imi venea sa intru sub masa, dar pt ca, de cele mai multe ori, eu eram cea care lesina in somn, si nu se trezea nici scurcircuitata, ca sa nu mai amintesc de intarzierile de cate-o jumatate de ora distanta de ora stabilita, timp in care ea ma asteptainjurandu-ma de toti dracii rabdatoare ca o sotie de marinar.
Asa ca o lasam sa-si faca numarul, iar cand imi cerea confirmarea povestii, dadeam din cap mai ceva decat un bolnav de Tourette.
Zana_mase, intuitiva ca orice zana care se respecta, nu se lasa aburita asa usor, asa ca-mi cerea si ea confirmari, pe mess:
- E pe bune?
- Nu prea! La ce calamitati invoca stimabila duamna, ar cam fi trebuit sa ne treaca viata prin fata ochilor.
-CE GLUME PROASTE AVETI, SA VA F...........
- Duamna! Tasta 'Caps Lock' e in partea stanga a tastaturii, sub Tab. Ia te rog apasa pe ea pana se stinge beculetul de sub A! Sau scoate scobitoarea cu care ai intepenit Shift-ul. Apreciem.
La celalt cap al mosorului. Alta zi, alta minune.
Dar nu asa, ca o panseluta. Plans d-ala de copil prost crescut, pe care daca-l auzi behaind prin supermarketuri, ii cauti parintii din priviri , ca sa stii cine ar merita o gramada de suturi in cur, ca n-au aflat la timp care-i treaba cu prezervativul.
-Sigur? Daca era important,o sa incerc sa ma revansez.
-Da. Probabil ca, oricum, trebuia sa fiu in alta parte!!
Faptul era consumat, insa adevarul era ca orice as fi avut in plan pt 1 iunie, in anul asta de gratie, s-ar fi anulat de la sine.
Ca Philip Kotler nu e doar parintele marketingului, ci si cea mai uriasa personalitate din domeniu.
Ca ai o data-n viata sansa sa-l vezi in carne si oase.
Si ca puteam sa am privilegiul asta, daca executiva nu uita sa-mi dea o invitatie la un eveniment la care un bilet costa peste 600 de euro. Si la care eu puteam sa ma duc fara sa fiu nevoita sa mananc tencuiala de pe pereti in urmatoarele 6 luni.
Cum sa ma supar? Pt atata lucru? Las’ ca ma duc, ca poate mai da o tura si sambata viitoare!
( Ca sa nu uite ca mi-e datoare, i-am cerut revansa imediat, dandu-i spre aprobare,atat decontul intregii sume datorate mie de firma, cat si cererea de concediu . Mi-am ales cea mai solicitata perioada din an. Pe care a semnat-o instantaneu, fara sa se mai gandeasca cum o sa reactioneze No1 cand o sa afle. Banuiesc ca a intuit ca nu-i semn bun ca-mi pulseaza atat de tare vena de la tampla).
Cand am vazut-o pe Kitz iesind din sala de consiliu, i-am zambit , apoi m-am scuzat si-am incercat sa fug cu un „’ai pa, mai vorbim“.
Total nesincer, suma tuturor gesturilor de complezenţă.
-Ce zici? Cred ca m-am descurcat destul de bine, nu-i asa?
-Ihi.Prezentarea a fost destul de ok.
-Dar crezi ca a dat bine ca am intrebat despre...
Am avut o ezitare.
( Cum ar fi fost sa-i raspund:
- Draga Kitz- cum dracu’ sa-ti spun, ca sa respectam si adevarul istoric si totodata lucrul asta sa nu te sifoneze prea tare - ca aia s-au cracanat de ras cand ai inceput sa aberezi in fascicole. Sau ca mie, dupa atatea tampenii scoase pe banda rulanta, mi s-a facut rusine ca-ti sunt subalterna si contemporana? Sau ca singurul lucru, cat de cat ok , a fost ca, la cata dragoste orala ti-a transmis Oblio, n-ai mai avea nevoie de nicio forma de ciocanoterapie in urmatorii ani!)
-Aaaa...nu pot sa ma pronunt. Ce pot sa-ti spun e ca, per ansamblu, cred ca te-ai descurcat!
Chiar si adevarul trunchiat, care capata un alt sens prin omisiune, ia forma neadevarului.
In general, oamenii nu spun ceea ce gandesc, ci ceea ce-i place celuilalt sa auda.
Cand am reinceput sa merg la sala, cel mai nasol ma simteam cand intram in vestiar sa ma schimb. Evitam sa ma uit in oglinda aceea mare, care trona pe tot peretele, pentru ca imi crea disconfort. Mie nu-mi plac oglinzile, in special astea mari. Imi sunt de-ajuns cele in care ma vad pe fragmente. Sau ma rog, pe zone de interes.
Probabil ca asa e si cu adevarul asta spus in jumatati de masura. Administrat politicos si in doze mici, e mai usor de inghitit.
-M-am cantarit! Am dat jos aproape doua kilograme intr-o saptamana! Se vede?
Katia, pe care o poti suspecta de orice, mai putin de prostie si de raspunsuri la comanda, raspunde fara sa clipeasca.
-Da, au inceput sa se vada.
-Pai eu tin, nu ca altii.
Ma fac ca nu pricep, desi stiu unde bate.
In acea dimineata, cautand un dosar, am dat peste un baton de Bounty inceput, in sertarul biroului ei!
Doua
- Fata, il stii pe ala de la info? A inceput sa se bage in seama cu mine.
- Care fata, ala? Pai are el fata de tine?
Tipul de la info e un tip misto. Nu este vreo frumusete, dar se pricepe la ceea ce face, e foarte haios, si are si vorbele la el.
Intr-o lume sanatoasa la cap, intrebarea corecta ar fi ce-ar putea avea el in comun cu cele doua euglene?
Am fost la un pas sa ma intorc si sa le spun:
-Fetelor, sa nu uitati ca de la gandirea asta o sa vi se traga pe viitor! Intr-o zi, va veti trezi mai consumate decat tigarile pe care le pufaiti acum, cu abnegatia de caprari care-si asteapta schimbul din post. Si cand o sa va pupati in oglinda, singure, sa stiti ca e varianta corecta a filmului, si ca asa sfarsesc scorpiile selective. Ca pana atunci, toti baietii buni vor fi luati.
Insa as fi abuzat de avantajul ca, peste o luna, conform ultimelor strigari, de evaluarile lor m-as putea ocupa eu. Si ca sa dau cu ele de pereti nu e doar prematur, dar nici nu respecta corectitudinea politica a situatiei.
Cand intarziam in tandem cu Ciociosica, scuza noastra preferata era aia cu “am intarziat pt ca a fost circulatia blocata pe Colentina”. Frectii, de cele mai multe ori nu era nici dracu’ pe sosea. Ce trafic infernal sa se interpuna intre noi si slujba noastra de vis, cand oamenii seriosi, cu joburi serioase, erau ajunsi deja unde trebuiau sa fie?
Dar pt Ciociosica astea erau amanunte, mereu inventa cate un cataclism cu care sa delecteze audienta. Mie imi venea sa intru sub masa, dar pt ca, de cele mai multe ori, eu eram cea care lesina in somn, si nu se trezea nici scurcircuitata, ca sa nu mai amintesc de intarzierile de cate-o jumatate de ora distanta de ora stabilita, timp in care ea ma astepta
Asa ca o lasam sa-si faca numarul, iar cand imi cerea confirmarea povestii, dadeam din cap mai ceva decat un bolnav de Tourette.
Zana_mase, intuitiva ca orice zana care se respecta, nu se lasa aburita asa usor, asa ca-mi cerea si ea confirmari, pe mess:
- E pe bune?
- Nu prea! La ce calamitati invoca stimabila duamna, ar cam fi trebuit sa ne treaca viata prin fata ochilor.
-CE GLUME PROASTE AVETI, SA VA F...........
- Duamna! Tasta 'Caps Lock' e in partea stanga a tastaturii, sub Tab. Ia te rog apasa pe ea pana se stinge beculetul de sub A! Sau scoate scobitoarea cu care ai intepenit Shift-ul. Apreciem.
La celalt cap al mosorului. Alta zi, alta minune.
- Aveai pe-aici o invitatie la o chestie, un training, parca. Ti-a lasat-o Ale, insa aveam de incheiat niste rapoarte si am uitat de ea. Sper sa nu te superi, insa pur si simplu am uitat.
Eu, de colo:
- Nu, chiar nu e cazul sa va faceti probleme.
Abia dupa ce am vazut despre ce era vorba, am simtit nevoia sa ma asez pe jos si sa ma pun pe plans. Dar nu asa, ca o panseluta. Plans d-ala de copil prost crescut, pe care daca-l auzi behaind prin supermarketuri, ii cauti parintii din priviri , ca sa stii cine ar merita o gramada de suturi in cur, ca n-au aflat la timp care-i treaba cu prezervativul.
-Sigur? Daca era important,o sa incerc sa ma revansez.
-Da. Probabil ca, oricum, trebuia sa fiu in alta parte!!
Faptul era consumat, insa adevarul era ca orice as fi avut in plan pt 1 iunie, in anul asta de gratie, s-ar fi anulat de la sine.
Ca Philip Kotler nu e doar parintele marketingului, ci si cea mai uriasa personalitate din domeniu.
Ca ai o data-n viata sansa sa-l vezi in carne si oase.
Si ca puteam sa am privilegiul asta, daca executiva nu uita sa-mi dea o invitatie la un eveniment la care un bilet costa peste 600 de euro. Si la care eu puteam sa ma duc fara sa fiu nevoita sa mananc tencuiala de pe pereti in urmatoarele 6 luni.
Cum sa ma supar? Pt atata lucru? Las’ ca ma duc, ca poate mai da o tura si sambata viitoare!
( Ca sa nu uite ca mi-e datoare, i-am cerut revansa imediat, dandu-i spre aprobare,atat decontul intregii sume datorate mie de firma, cat si cererea de concediu . Mi-am ales cea mai solicitata perioada din an. Pe care a semnat-o instantaneu, fara sa se mai gandeasca cum o sa reactioneze No1 cand o sa afle. Banuiesc ca a intuit ca nu-i semn bun ca-mi pulseaza atat de tare vena de la tampla).
Cand am vazut-o pe Kitz iesind din sala de consiliu, i-am zambit , apoi m-am scuzat si-am incercat sa fug cu un „’ai pa, mai vorbim“.
Total nesincer, suma tuturor gesturilor de complezenţă.
-Ce zici? Cred ca m-am descurcat destul de bine, nu-i asa?
-Ihi.Prezentarea a fost destul de ok.
-Dar crezi ca a dat bine ca am intrebat despre...
Am avut o ezitare.
( Cum ar fi fost sa-i raspund:
- Draga Kitz- cum dracu’ sa-ti spun, ca sa respectam si adevarul istoric si totodata lucrul asta sa nu te sifoneze prea tare - ca aia s-au cracanat de ras cand ai inceput sa aberezi in fascicole. Sau ca mie, dupa atatea tampenii scoase pe banda rulanta, mi s-a facut rusine ca-ti sunt subalterna si contemporana? Sau ca singurul lucru, cat de cat ok , a fost ca, la cata dragoste orala ti-a transmis Oblio, n-ai mai avea nevoie de nicio forma de ciocanoterapie in urmatorii ani!)
-Aaaa...nu pot sa ma pronunt. Ce pot sa-ti spun e ca, per ansamblu, cred ca te-ai descurcat!
9 comments:
Ai dat-o in boscheti cu raspunsul.
Pai daca citeai mai cu atentie, ai fi aflat ca eu ma declar la fiecare 10 randuri, genetic introvertita. In plus, mama mi-a interzis sa ma intind la vorba cu oameni necunoscuti, care sunt si anonimi.:P
Daca imi permiti, as vrea sa te luminez intr-o privinta: cine ti-a spus ca, in lumea asta, daca esti seful cuiva, nu poti fi in acelasi timp, si subalternul altcuiva, a facut misto de tine.
Daca-mi dai idul tau de mes,si ne conversam putin, poate ca n-o sa mai fiu un anonim.
Daca nu, sper sa atingi momentul de iluminare in care ai sa te impaci cu tine si cu oglinzile tale.
O sa incerc. Insa daca nu am sa vad luminita, promit sa scriu. Macar cat sa mi se simta ameliorarea.
eram in sala 4 cand am citit si tre sa-ti zic ca am ras cu lacrimi ! nu esti normala !!! (chiar daca ar fi trebuit sa stiu asta de cand ai zis <> si te-ai tinut de cuvant cu soarecele ala ). ps: ai uil olueis lav iu daca vei scrie si despre fagotii de la 3.
Vreau sa-i multumesc (si) pe aceasta cale autoarei acestei postari , care tind sa cred ca a fost partenera a acestui propuneri dintr-o simpla eroare regretabila .
si care mi-a raspuns cu mare bunavointa si cu decenta caracteristica , mailurilor mele .si care eu o iubesc atat de tare , ca tot cu nicusor dan am votat si io!
Da buey, l-am votat pe Nicusor Dan! Fara niciun fel de dubiu si cu toata inima! Omul s-a luptat de nebun cu mafia imobiliara si a castigat o gramada de procese, si cu aia si cu statul, este matematician, judeca logic, are cheresteaua subtire , si voia sa faca din orasul asta ceva misto!Intr-un cuvant, avea cam tot ce mi-as dori eu sa aibe un primar. Game over!
Post a Comment