Thursday, August 16, 2012

O tara (pe-alocuri) urata ca moartea, numita

Facebook.
Daca ne-am raporta toti la fauna de-acolo, s-ar crede ca suntem un popor predominat de pedofili, de dezaxati, sau de   muieri mai proaste ca noaptea.
Unele trecute de 35  de ani, dar cu preocupari de dive light porno, altele mai tinerele, dar cu o prezenta porno din principiu,  zugravite pe exterior cu tone de ceresit. (Si-ar mai fi si categoria care vine puternic din spate, cea a   pustoaicelor  de 13 ani, care vor sa arate ca merg pe 30).
 Romani intorsi de la master de prin Spania sau Italia, unde si-au petrecut aclimatizarea prin conservarii oficiale,  in functie de greutatea bancomatului cu care au incercat sa fuga-n brate.
Ghinionul lor, norocul nostru.
Odata redati societatii, au conchis ca  nu se cade sa nu  arate amarastenilor ca si puscariasii e oameni de treaba. Mai ales cand sunt imbracati in tricouri mulate, iar chestii alea are litere cu sclipici, care da bine pe trup. Trup atasat la o minte deschisa, of course.Asa ca au deschis albumul, de unde le-au cazut  o avalansa  de poze cu atitudine, alaturi de posesoare de  boturi roz, ochelari de soare purtati 24/24  pe mecla, sau pe cadranul superior, si  multe tatuaje. Unele aplicate  prin locuri in care daca te gandesti cata suferinta implica, te-apuca jalea. 
  
In rest, nu exista prea multe elemente dinamice. 
P-astia, ca sa-i diferentiezi,trebuie sa-i  privesti atent.Dar nu ca sa-i poti admira in toata splendoarea,ci sa te convingi  ca nu ai in fata ochilor o noua rasa de  chinezi. (Ca numai aia par o replica la infinit dupa un prototip).
Cam asta-i nivelul nostru de smecherie, sau macar eu  asa am inteles  manifestarile sindromului de facebook.

Si-acum, imi explica si mie cineva, de ce nu cheama nimeni ambulanta?

No comments: