Monday, June 25, 2012

Factlife




9 reprezinta in fiecare an cifra zilei mele de nastere.

Idealul meu masculin a fost una bucata rocker practicant. Frumos si destept, marturisit de timpuriu cu o orientare foarte gay, m-a emotionat flagrant. Cand s-a anuntat ca a murit, eram in maxi taxi, si tot drumul am plans ca proasta, fara sa-mi pese de ceea ce cred oamenii din jur.

Am in jur de 5 prieteni foarte apropiaţi. Doar 5, pt ca acestia au fost singurii care n-au reculat cand am facut si spus lucruri gresite. Foarte gresite uneori. Mai mult chiar, s-au incapatanat sa-mi ramana alaturi. Sa-mi traga peste ceafa, sa ma puna pe mute, sa ma zgaltaie, sa ma restarteze si sa ma redea societatii, in stare de functionare. Cu oamenii astia, m-as muta oricand pe o insula pustie.

M-am saturat de curve. De ani de zile am incetat sa mai arunc banii pe ziare, pt ca nu exista publicatie care sa nu te agreseze cu imaginea petardelor netalentate, care-si afiseaza tamp placerea de a se dezbraca, sub cate un articol in care-s dezbatute acrobatiile lor erotice. Refuz de asemenea sa imbogatesc panaramele care stau in umbra lor si le promoveaza in toate mass media. Inca un motiv pt care nu mai deschid tv –ul decat in caz de forta majora si doar pe anumite posturi.

Am avut cel putin 7 visuri de care s-a ales praful. Am avut multe asteptari nerealiste, atat de la mine, cat si de la altii. M-am ranit de multe ori cand am luat-o in zbor mai abrupt. Uneori n-am asteptat sa mi se vindece ranile, si-am incercat din nou. Alteori, mi s-a facut atat de frica incat n-am mai incercat si-a doua oara.

Am zile cand merg pe strada si vad numai masti. Sau imi sar in ochi doar aia urati, care-si arunca mizeriile langa tomberon.

Cateodata mai uit ca un om m-a dezamagit, si-i permit sa ma mai dezamageasca o data.

Nu citesc poezii si nu-mi amintesc sa fi scris vreodata ceva cu rima. Not my territory. Imi place sa cred ca ma pricep sa aranjez frumos cuvintele, ca reusesc sa le dau o forma, chiar daca prelucrarea le mai reduce din sens. Apoi umplu paginile cu ele.

De multe ori am spus ca, in ceea ce ma priveste, perioada de liceu a fost hell on earth. Satana, cumva.
Cu mici exceptii. In clasa a 11a am avut o profa foarte misto. Preda literatura si purta fuste la fel de scurte ca mine. Atunci cand ieseam din bocanci si blugi, purtam fuste scurte, ca nu stiu sa fi cunoscut alte combinatii vestimentare la vremea aceea.
Prima teza am dat-o fara ca macar sa am habar ca trebuia sa dam teza in ziua aceea. Mi-a picat “Ultima noapte de drgoste, intaia noapte de razboi”. Nu mai stiu ce-am scris, insa era ceva ce citisem recent, asa ca n-am intrat in panica. Am predat lucrarea, ca de obicei, prima, si am iesit sa fumez beau apa. Profa, in lipsa de ocupatie, s-a apucat sa o corecteze.
La urmatoarea ora (aveam doua ore consecutiv) mi-a cerut sa-i indic sursa de inspiratie. 
N-am raspuns, nestiind daca e prudent s-o fac. Tipa a insistat, asa ca m-am vazut obligata sa-mi desconspir sursa: piticul flotant de la mine de la scufita, ala e. Combinat cu ce-oi mai fi citit, cu ce-a trecut razant prin fata ochilor, insa habar n-am sa spun exact. S-a uitat crucis, in semn ca nu crede nimic din ce-i spun, si m-a obligat sa scot si ultimul as din maneca: ma cherie, io azi n-am avut nici macar o vaga tresarire ca voi da teza. Planetele mele s-au aliniat obisnuit si n-au dat semne ca ar trebui sa ma incordez intelectual pt ceva anume.  Oricum, daca e sa respectam adevarul istoric pana la capat, chestia asta cu invatatul, e o activitate care pe mine personal ma oboseste, insa, daca doreste caprioara, pot schimba subiectul si o iau de la capat. Timp estem.Numai sa nu-mi pice ceva legat de Sadoveanu, ca pe d-l cu pricina il folosesc pe post de sedativ.
Am vazut ca incepe sa ezite. Insa surpriza cea mai mare a venit cand ma asteptam mai putin, de la cine ma asteptam cel mai putin. Cred ca nu exagerez daca spun ca in proportie de 85% din colege ma urau (pe fata, si aproape la fel de organic pe cat le dispretuiam eu), insa in ciuda acestui amanunt, s-a creat o simbioza si toata lumea a sarit sa-mi confirme alibiul 'telectual, admitand ca la materia ei sunt cea mai buna. 
Compliment la fel de neasteptat ca si comentariul ei, dar pe care, din modestie nu-l reproduc, desi il tin minte exact.
V-am spus? Nu sunt înaltă.

Acum multi ani am invatat să citesc. Viciul numărul unu. A urmat viciul nr 2- muzica. Dupa aceea, am dezvoltat si alte obsesii, si nu le-am mai numarat. Acum dezvolt o noua pasiune -incerc sa decodez cum gandesc oamenii, in spatele a ceea ce spun.

Acum 10 ani eram fata din colt, dupa usa, si in general, asezata cuminte oriunde eram pusa. Orice hartie era de plimbat, o ducea “aia mica”. Eu, adica. Du-le sus. Sus, auzeam: nu la mine, du-te jos. Nu, n-ai inteles, nu am spus sa le lasi la x, am spus la y. Esti indragoxtita? (Culmea e ca nu mi-am cautat niciodata jumatatea, m-a gasit intotdeauna ea pe mine). 
Si totusi, n-am pornit la drum cu colegi rai, sau vicleni. 
De aceea nu stiu nici azi sa fac slalom printre hiene.

Aveam o colega, femeie serioasa, cu sot si cu copil acasa, topita toata dupa (nu radeti, mah) Asia si Fuego. Cum intra in birou, isi seta playlistul, moment care coincidea cu pusul castilor mele pe urechile proprietate personala.  Cum ajungea la “ia cu tine şi inima, inima meaaaa…” sau “impodobeste-mi mama oualele”, cu femeia se intampla ceva si intra intr-un fel de transa: se ridica de pe scaun si incepea sa cante si sa se bataie spasmodic prin birou.
Fiind mai mare decat mine, ma prefaceam ca am treaba si ma uitam fix in acte, jenandu-ma de ridicolul situatiei si de eventuala ei jena. Ea, nimic. Dupa cateva episoade d-astea, cu frisoane artistice, vazand ca nu reuseste sa-mi starneasca ropote de aplauze, s-a sictirit si m-a luat la rost:
-Auzi, fata?! Ce-ai, nu-ti place muzica asta?
Eu, cu sinceritate, i-am raspuns ca nu-s mare fan.
-Da' tie cine-ti place, fata?
Stransa cu usa, i-am raspuns ca-mi plac astia, mai domoli: Queen, Metallica, HIM, Prodigy, Guns'n'Roses (da, stiu, dar la vremea aceea, Slash era intr-un mare fel)
-Da' asta-i muzica de satanisti! Cum sa-ti placa asa ceva? Esti tanara, cum sa-ti placa asa ceva? Inseamna ca esti deprimata rau!
Sah mat!

Dar cu Queen, deprimata am ramas pana in ziua de azi.

2 comments:

Sasha said...

Soyez vous-même, vous êtes beau. Si, si, vous l’êtes réellement.
Sasha

Dani said...

Auzi, eu ti-am vorbit frumos!!!

:P