Yes, as a matter of fact I am a bitch and your point is?

   Am un simt deosebit  in a repera satenii de la oras.
Care pe zi ce trece sunt tot mai multi si care, dupa ce-au fost invitati de occidentali s-o taie usor spre casa,  ne-au invadat si ne-au  transformat Bucurestiul intr-o plantatie. Si care, tot ei se plang acum de faptul ca orasul nu se ridica la nivelul pretentiilor lor. Dar ce asteptari aveati voi de la capitala, lacustelor, de va plangeti atata de faptul ca nu se mai poate trai pe aici? 

  Am ramas intr-o seara la o prietena, si-a fost o noapte de vis.

Ca  n-am stiut ca e posibil sa faci la bloc gratar pe lemne, in balcon.  Ca asa stiu ei de-acasa. 
Ca-s oameni care foreaza peretii cu bormasina, de zici ca-si pregatesc evadarea din inchisoarea Sing-Sing.

Sau ca, tarziu, in noapte, dupa ce l-a lasat pe ala bormasina, si pe vecini nervii, la un nivel oarecum deasupra capului, incepi sa cam intuesti in ce  pozitie a pus-o vecinu' pe nevasta-sa, nu doar datorita bibelourile sparte de la vibratii, cat si dupa coloana sonora (da Ale, ai dreptate, doar nu si-or  pune-o pe silence, doar ca sa le doarma vecinii linistiti). 

  S-au mutat uliţele pe verticală. Este o simpla impresie de-a mea,  insa,  dupa o noapte ca aia,  mi se rupe daca oamenii ma vor aproba  sau nu.

Promit sa mai scriu  despre astia. Ca-s  pretutindeni, d-aia ii si gasesc atat de fascinanti. La modul ca s-au mutat intr-un loc gresit, iar adaptarea le e un chin continuu. La care participam si noi, restul, obligati sa le suportam metamorfozele! 

Ps :Alo, provincia! Sa nu incepeti sa-mi comentati p-aici defectele metropolitanilor, ca va tai curentul!

Cand ma doare capul, ca nu pot sa dorm din cauza voastra, vad lumea printr-o pereche de ochelari de cal.