Clinica Betty Ford s-a mutat temporar.La mine in bucatarie.

Motto:
It's all about losing and gaining.
I am losing weight so I am gaining self-attention and respect.
Group hug, guys!

Ziua 1
Intaia mea masa de regim de sorginte asiatica, a fost o salată cu legume preparate la steamer. In pauza de masa, am constatat ca trecerea la o dieta e ca renuntatul la fumat. Toti în jurul tau continua sa pufaie cu abnegatie, iar pe tine brusc, te strange la piept singuratatea deciziei.
Nu am fost niciodata o mare devoratoare de carne, insa imi plac de mor branzeturile. Intotdeauna la birou mi se ceda bucatica cea mai bucatica, pt ca si eu aveam valuta forte la schimb: desertul din meniu, orice ar fi fost el.
„Asta mananca mah, dieteticii?”, m-a întrebat amuzat Oblio. L-am corectat, dandu-ma mare:"Pardon,asta mananca veganii!”, si ca sa-i exemplific, incep sa mut inapoi, meticulos şi exigent, pe platoul lor, aica ala cu de toate, bucatile de branza puse mie de Ciociosika.
Fata mi-a explicat ca s-a temut sa nu fac reactii de la atatea vegetale si sa sucomb sub ochii lor preponderent caprui.
Abia după ce am veganizat complet bolul am inceput sa mananc.
In timp ce mestecam din salata, m-am abtinut sa raspund la provocarile pe care mi le aruncau. M-a ajutat si faptul ca am putut vizualiza cu puterea mintii, cat misto as fi facut eu de oricare ar fi fost in locul meu...

Totusi, treaba asta cu regimul e mai grea decat anticipasem.

Ziua a 2-a
In pauza de masa, am dat o fuga la supermarket ca sa-mi fac provizii. ZanaMaselute a venit cu mine şi, zbarnaind printre rafturi, ca niste cumparatoare experimentate ce suntem, ne-am umplut cosurile, dupa cum urmeaza: eu cu tot soiul de chestii care ar trebui sa ma tina in viata, ea cu tot felul de chestii pe care, daca le-as manca eu, m-as face cat Coreea.Nord si sud intr-o singura prezentare. Inainte sa ajung sa flutur cardul la casa, am renuntat discret la cutiile de pateu vegetal pe care mi le strecurase Zana in cos, si asta nu pentru ca-mi place ficatul plantei din care s-a nascut, ci pt ca mie soia nu-mi place nici de frica.

Meniul serii m-a facut sa vibrez de fericire. Din nefericire, din cauza unei usoare slabiciuni, aparuta pe un fond de foame galopanta, am vibrat mai mult decat era cazul.Dupa ce am pus sare, piper, boia de ardei dulce, curry, chimen si busuioc, adica ce mirodenii mi-ai picat in mana, am casunat iar pe borcanul cu sare. Cand am realizat ca ma manifest de parca as avea sindromul Tourette, era tarziu deja. La cata sare turnasem, mi-a fost imposibil sa mananc.
A trebuit sa ma multumesc cu merele coapte la aburi, care erau pe post de desert.
Si ca sa fie tabloul complet,in vis se facea ca-s Alice in tara bomboanelor.

Ziua a 3 a
Eram la birou cand, pe la pranz, m-a cuprins o pofta de dulce. As fi mancat orez cu lapte si cu scortisoara. Wtf? Nici in copilarie nu-mi placea, ce puii mei se petrece? Ciocosica ma privea dupa monitor, cam circumspect.

-Sa nu zici nimic, sunt in mijlocul unei crize .

Seara, m-am gandit ca nu-s ascet practicant, si ca e timpul sa-mi ofer un premiu de consolare. Am desfacut o ciocolata si am luat din ea, o portie infima.
Asta prima oara, ca a doua oara m-am gandit sa nu mai fac drumul si a treia oara, si am rupt din ea, jumatate. Ca doar nu-s ascet practicant.

Nu vad niciun conflict aici. Organismul are nevoie de magneziu.

Ziua a 4 a
M-a sunat mama, sa-mi spuna sa trec pe la ea, ca are sa-mi dea ceva.
Cand am ajuns, ma astepta cu masa. I-am spus ca ma grabesc si ca nu mai intru, si-asa am reusit s-o fentez. Nu s-a lasat pana nu mi-a pus niste snitele si doua bucati mari de cremsnit, la pachet.
Acasa, am curatat niste cartofi, i-am aruncat in steamar, am pus si niste fasole verde, am tocat niste verdeata, am stors o lamaie si am asteptat sa fie gata legumele.
Cand am auzit clinchetul magic, m-am repezit la aparat, am ridicat capacul, mana dreapta a intrat in simbioza cu aburul, iar restul a fost durere. Foamea insa mi-a scurtat din timpul alocat in mod normal vaicarelii. E drept ca pret de cativa cartofi, n-am mestecat, si mai mult am plescait,in timp ce vedeam tot felul de stelute iar piciorul drept se bataia inconstient. Motiv pt care, in calitatea mea de doctor filozof, am tratat carenta cu doua patratele de magneziu. Sau mai multe, nu mai stiu exact.
Ma simteam prea slabita ca sa le numar.

Ziua a 5 a

Se apropie sfarsitul primei saptamani de regim, iar rezultatul e destul de confuz.
La birou am rezistat toata saptamana cu stoicism impulsului de a ma infige in covrigii de buna-dimineata ai fetelor, dar spre seara stoicismul meu a inregistrat cote de avarie, asa ca am cedat tentatiei.
Dimineata, vad in oglinda ca am niste cearcane de zici ca-s raton in captivitate.
Iar fondul de ten bio, pe care am dat am aruncat o groaza de bani, in loc sa acopere, parca imi pune in evidenta toate defectele.
Desi ma simt de parca as fi in some kind of zombie-condition, mai am destul pana sa arat de parca mi-as fi tinut respiratia 3 zile.

Later edit : de saptamana viitoare, reincep sa merg pe jos. Pana sa-mi fac abonament la sala, o iau lin si-n legea mea. De alergat n-o sa ies sa alerg, pt ca eu nu alerg nici măcar după autobuz.
Fara legatura cu ceea ce am scris pana acum, insa daca tot am alunecat pe panta marturisirilor, recunosc ca acum vreo cativa ani in dorinta de a toca aiurea niste bani, mi-am luat, pe rand: de la Kettler o bicicleta, apoi si-un stepper, doua gantere profesionale din nu mai stiu ce magazin specializat, de la Zeppter, un aparat de masaj si lista ar mai fi continuat daca spatiul locativ ar fi fost mai generos.
O parte din ce-am enumerat a fost urcat in pod, iar o parte le-am pus la loc ferit, sa nu-mi strice feng-shui-ul.
Nu le-am folosit mai mult de trei zile.MInt, bicicleta a fost utila: imi atarnam uneori sacourile pe ea. Ma gandesc daca are sens sa le repun pe pozitii sau sa le las in continuare unde sunt. Dar mai bine le las, ca le-am urcat greu!

Much later edit: imaginea Biancai ar putea fi exploatata si in scopuri nobile, daca ar accepta sa recunoasca public ca este exemplul viu ca in orice Miss Piggy zace cate o papusa Barbie, care asteapta sa fie descoperita!


Auzi, Oblio, poti sa razi in continuare cat vrei, dar sa stii ca mesajul asta e de share. Poti schimba lumea cu el!