Invatasem in acelasi liceu, doar ca ea era mai mare decat mine.
Ne-am regasit in facultate, iar intr-o vreme, eram inseparabile. Desi spunea tuturor ca tocesc mai mult decat ea pt examene,realitatea era ca invatam impreuna, cam pe ultima suta de metri. Stateam in apropiere una de alta, mergeam peste tot impreuna,la chefuri, la zile de naștere, la concerte, la strand, pe terase.
Si indiferent unde ne-am fi aflat, nu treceam neobservate.
Ea savura din plin momentele astea, eu eram mai retinuta, motiv pt care, de multe ori ma privea de sus si-mi spunea ca o sa raman singura si neconsolata.
Ne pierdeam timpul la o terasa, cand l-a cunoscut pe cel pe care urma sa-l considere marea ei dragoste. Aveam gusturi total diferite la barbati, asa ca mie tipul nu mi-a placut, insa nu m-am bagat. Curand, toate discutiile nostre gravitau in jurul lui. La inceput, cat e de frumos/destept/ fara sinonim uman este, apoi, dupa despartirea cu mult tam-tam, cat de nenorocit/cretin/si alte calitati d-astea dezvoltase intre timp.
Apoi s-a transformat iar in mirobolanta fiinta de care s-a indragostit si s-au impacat si s-a mutat la el,doar ca sa aiba de unde se intoarce acasa.
Dupa ce i-a trecut marea indragosteala, a devenit foarte ocupata.
Atat de ocupata, incat facultatea a iesit din sfera ei de interes.
Cand am insistat sa aflu de ce si-a inghetat anul, mi-a raspuns ca n-are ce face cu diploma, azi toti prostii au una.(Voila de vezi! ;) ).
Eram in sesiune si aveam numai examene grele, asa ca am aflat mult mai tarziu ca, in realitate, fusese foarte ocupata sa se cupleze cu un tip, care intamplator avea bani multi, palma grea, si saiba pe deget. Iar intre timp,ea cam ramasese un pic insarcinata.
De-aici si pana la o noua programare pt o sesiune de jale si inima albastra, a fost doar un pas.
Cand si-a expus teoremele, am incercat sa tac si sa nu o judec. De cateva ori, nu am putut s-o privesc in ochi, jenata de eventuala ei jena. Ca si cum lipsa oricarui comentariu ar fi insemnat un acord tacit, a continuat si mi-a descris modul in care si-a negociat sarcina. In ultima instanta, pt ca nu pot sa cred nici acum ca sarcina a fost ceva premeditat, avortul a reprezentat pt ea, o afacere buna, in urma careia a ramas cu ceva bani.
Toate astea mi le-a povestit fara nicio urma de regret, impersonal, ca si cum nu i se intamplasera ei. In schimb, era suparata pe ai ei,care nu-si depasisera conditia de tarani prosti si care ii pusesera in vedere sa se mute, ca ei nu vor sa tina curve-n batatura, si la a caror moarte se jura ca nu-i va defila anatomia.
Nu mai avea nimic din prietena pe care o stiam eu. Nu avea nici macar un minim de respect pentru oamenii care, desi rude apropiate, au ales sa o infieze, ca sa-i ofere sansa sa aibe o viata la oras, plus ca i-au dat si toata bruma lor de avere agonisita intr-o viata.
Pentru ca n-am vrut sa plece din casa si din viata mea fara sa stie, am insistat sa-i spun parerea mea: ei bine,fata draga, avortul este o crima.
Nu incurajez natalitatea cu orice pret, insa in secolul asta e cu atat mai grav sa ajungi acolo,daca nu-ti doresti un copil si cand poti evita conceptia lui.
Inainte sa iasa pe usa, si-a aprins o tigare, cu mainile si buzele tremurand de nervi.
Apoi mi-a aruncat in fata, o data cu fumul, si-o parte din experienta ei de viata, concluzionand ca habar n-am ce vorbesc. Ca nu-mi prezice vreun viitor cu vreun cineva alaturi. Ca n-am de unde sa stiu, dar un barbat adevarat e lezat si la gandul ca i-ai putea cere sa-si muleze pe vf poolii un prezervativ, iar o femeie desteapta stie ca anticonceptionalele ingrasa...
Si-asa, pe final de uvertura, mi-a mai dat un sfat de viata, ala fiind sa nu mai cred toate tampeniile inventate pt proaste, mai bine mi-as gasi un fraier care sa-mi
Am lasat-o sa plece, fara sa o contrazic.
Ce-ar mai fi fost de zis? Lucrurile pe care le aveam eu, sigur ea nu le mai avea, iar pentru ca povestile mele, se sfarseau intotdeauna altfel, am putut sa o las sa plece cu impresia ca a avut ultimul cuvant.
Lucrul pe care nu l-a rostit, dar pe care l-am inteles dupa ce nu ne-am mai vorbit, a fost ca, de fapt, o durea ca, desi ma parazitase vreme indelungata, nu devenisem ca ea.
Privind in urma, si judecand prin prisma anilor care au trecut, imi dau seama ca ea exercita asupra mea un soi de fascinatie, si poate de asta nu mi-am dat seama ca prietenia noastra nu se activa decat in momentele in care ea avea nevoie de mine.
In restul momentelor, n-a existat.
Eu nu mi-am dorit sa devin adult astfel. Nu-mi doream sa mi se schimbe ora de venit acasa, pt ca nu prea aveai ce sa faci noaptea pe strazi.
Nu acceptam intalniri cu oameni care ma plictiseau, doar de dragul iesitului in decor, sau de teama ca altfel alimentez barfele cunoscutilor (alea gen, e frumusica, saraca, da'n-are domne succesuri). Nu ma milogeam de parinti sa merg la petreceri, pt ca atunci cand doream sa merg stiau ca pot avea incredere in discernamantul meu.
Cand mi se interziceau chestii, ma suparam rau si ma inchideam la mine in camera, dand muzica atat de tare incat bubuiau peretii. Daca ma suparam cu ai mei, ma suparam, insa nu-mi amintesc sa ma fi traversat dorinta de a fugi de-acasa sau sa ma apuce furia de-a face sex cu primul iesit in cale. Nu m-am imbatat pe la chefuri, nu mi-am aratat curul, punandu-mi poalele-n cap, si in general, fiindu-mi prea jena de ai mei, n-am facut lucruri pt care sa se intrebe cu ce-au gresit de i-a lovit soarta.
Au trecut peste 10 ani de-atunci.
Astazi,am avut o intalnire de gradul 0, cu fosta mea cea mai buna prietena.
Ca un facut, privirea fiecareia s-a indreptat in directia opusa.
No comments:
Post a Comment