Invitatia oficiala la aniversarea a nu stiu cati ani de la infiintarea institutiei, a venit la pachet cu o serie de dileme existentiale, urmate de clasica intrebare: si eu cu ce ma imbrac, cand o fi sa ma imbrac?
Dupa ce am incins circuitele la google si am consumat inutil bitii netului, am stabilit, impreuna cu toata floarea cea vestita a compartimentului (aceeasi dintotdeaua, n-are sens sa intram in detalii), sa ne pierdem in ceata cu vreo jumatate de ora inainte de inchiderea programului oficial de lucru, si s-o taiem in cel mai apropiat loc de pierzanie Mall.
 Si cum legenda spune ca, niciodata, o sexiune de shopping, in plin sezon de reduceri, n-a daunat, ci din contra, a facut numai minuni la naturelul simtitor, o data ajunse acolo, ne-am inceput periplul in forta.
La unul din magazine (nu zic care, pt ca n-am memoria brandurilor si nici nu intentionez sa-mi dezvolt abilitati de genul), am dat peste o momaie, pe post de vanzator. Foarte trendy, plin de ifose, si cu ''acea'' privire de tampit, ne-a deviat sensul de mers si  ne-a obligat sa nu trecem prin zona fara sa-l intrebam de sanatate.
Pentru inceput, ca sa ne convingem ca-i viu, in ciuda oricaror aparente, Katel i-a cerut sa-i aduca un anumit model de pantof, pe care-l vazuse in vitrina. Pleaca emancipatul lin,  intr-o reluare totala, si se ascunde un timp dupa niste draperii. Cand se intoarce, vine cu  modelul cerut, dar cu un nr mai mare.
Cum Katelut e fata de gasca, nu pune la suflet si probeaza obiectul. Dupa care ii arata aluia cam cat trebuie sa-si mai lase piciorul sa creasca pt a se calibra pe ce i-a adus el.
Specialul, nimic.  Prost ata, dar perseverent. O tine pe-a lui ca-s buni.  Katel, nu se lasa nici ea, ca doar nu degeaba e sufletul meu pereche.
 Dupa ce s-au contrazis fara sa ajunga la vreun rezultat notabil, am simtit nevoia sa intervin. Si-am inceput sa-i cer si una, si alta, si pe cealalalta. Nu din rautate, ci din dorinta de  
a-i face cunoscuta politica noastra fata de orice lucru al carui pret de vanzare ne aduce in pragul de a scoate sarurile. 
 Asa ca am inceput sa  probam tot ce ne-a cazut in mana. Dupa ce-am probat jumatate de magazin cateva perechi, ne-am plictisit si i-am spus ca mai trecem. Dupa ce-am parasit incinta, fara sa cumparam nimic, magazinul arata intr-un mare fel. Iar micutul Ken parea la un pas de icter mecanic, de la atata efort.
 Ce sa-i faci- viata suge, iar fiecare meserie implica riscuri colaterale.
De unde sa stie emokidul (ca doar nu s-o citi pe fata mea), ca  daca m-ar fi acostat comercial cu niste haine, scapa ieftin. 
Urasc sa probez chestiile pe care le cumpar, iar daca n-am norocul sa fie cineva cu mine, care sa ma tempereze ca pe sonata lu’ Bach, iau decizii galopante in achizitionarea lor.
 Dar sminteala asta e valabila doar pt carpe. La incaltaminte, ma situez undeva pe la polul opus. Cica e de la zodie,care-i guvernata de Hefaistos, zeul ala schiop.
Prin urmare, daca ma strang opincile, reactionez mai urat decat atunci cand ma strang chilotii. Si la aia fac destul de urat, dar povestesc alta data.

Dupa o alta ora de bantuit in sus si-n jos, am constatat ca am atins performanta de a ne plimba fara sa siluim niciun card.
Pt a anima putin atmosfera, si a da un sens calatoriei noastre, Kitz ne suna si propune sa luam o scurta pauza de masa. Ea era deja la KFC si se pregatea sa comande. In timp ce ne indreptam spre iesire, karma, hazardul sau pur si simplu intamplarea, m-au facut sa o vad.
Am intepenit vreo doua secunde, apoi am simtit o arsita in sistem si nevoia sa o am.
Fara sa ma mai gandesc la Kitz si la aripioarele ei picante, intru in magazin, cu tot cu Katiusa anexata de mine.

O iau cu tot cu umeras, ma uit sa nu aibe cele doua defecte capitale ale unei rochii (adica sa fie exagerat de scurta sau nesimtit de scumpa), si-i declar dragoste la prima vedere.
Consider ca si reciproca e valabila, deja visand la o relatie bazata pe respect macar vreo doi ani de-aci inainte, si intru cu ea in cabina de proba.
Arunc textila, o trag pe cap si... raman blocata. 
Adica, oarecum in ea, oarecum pe-afara. 
Incerc sa raman zen si ma gandesc ca trebuie sa fie vreun fermoar pe undeva, pe care eu, din pricina de dioptrii necalibrate, nu l-am vazut. 
Ma extrag cu multa grija, o pipai, dar nu ma zgarie nimic. Deci, nu. N-are niciun fermoar. Nu ma las, si ma gandesc ca a doua incercare o fi cu mai mult noroc. E aproape imposibil sa nu-mi vina. Dupa ce ma unduiesc mai ceva ca sarpele boa, reusesc. Fara sa mai astept confirmarea oglinzii, ca stiu de multa vreme ca al meu liber arbitru e plecat cu sorcova,  ies fara preaviz din cabina de proba.
Kate ma astepta rabdatoare, plimbandu-si anatomia de colo-colo.
 Cand m-a vazut, a avut o tresarire.  Apoi am avut senzatia ca a incetat sa mai respire. Si asta a tinut loc de raspuns.

Cu tot cu dezechipare, in mai putin de 2 minute, eram deja la etaj. 
Numai ca in loc de aripioare picante, am fost singura care pasteam salata. Fara dressing, important de stiut.

Later Edit. Rochia venea exact cum am intuit ca va veni pe mine: turnata.
In special in partea cu airbagurilor.
Atat de turnata, incat fericirea unor domni insotitori ai unor campioane la strecuratul pe gaura cheii, era aproape palpabila. Luindu-ne doar dupa expresia fetei, ignorand alte posibile repere.
 Am rasuflat usurata cand scara rulanta m-a scos din raza lor vizuala. 
Imi imaginez ca si-au stors creierii ca sa-si aminteasca in ce film porno de arta m-au vazut, si le-o fi parut rau ca nu s-au ales macar cu autograf .

Much later edit. Acum mi-am propus sa gasesc un personal something, un trainer ca-n filme. dar la dracu', antrenat pe la puscasii marini, rezistent la orice tip de crize existentiale sau caderi  de calciu. Unul care sa puna cainii pe mine cand renunt la mersul pe jos, sau care sa-mi traga presul de sub picioare cand dau navala spre lift, in loc sa ma infig in scari. Ca numai unul cu datele astea imi poate face fata. 
 Sper doar  sa se fi inventat si-n realitate. Cine afla primul, il rog sa-mi dea de stire!

Si-acum ma duc pana la frigider, ca mai am cateva patratele de magneziu, si pana-l gasim, simt asa,   o usoara slabiciune in corp.