Frumusetea vine din interior.

Iar complexele, din parerile celorlalti .

Am ales sa onorez totusi invitatia la masa, insa m-am dus intr-o tinuta casual si fara sa ma machiez. Stiu ca dupa o noapte nedormita preiau in obraji paloarea dovleacului, insa speram ca familia sa ma iubeasca chiar si-asa, macar pt purtarile mele alese. Care-n ultimul timp sunt din ce in ce mai alese.:P
In plus, ma feresc sa ma transform intr-un cineva care nu sunt, pentru ca am convingerea ca daca esti descoperit, oamenii din jur se vor simti tradati, si vor fugi mancand asfalt. Eu una asa as face.
Din pacate, am omis ca la masa urmau sa apara si cele doua specii mai specioase ale familiei, cunoscute la ele-n sat ca si cum ar purta o coroana invizibila.
Asa ca mama, cand m-a vazut aparand atat de stearsa, in ideea de a nu face nota discordanta cu fauna proaspat aterizata in cotet, mi-a plasat discret, dar ferm , o cutie de farduri de-ale sora-mii, si mi-a sugerat sa ma comport in consecinta. Am incercat sa-i explic ca merge si fara, insa s-a uitat intr-un anume fel la mine, asa ca am incheiat tentativa de protest si m-am conformat.
Clar, azi m-am trezit apatica si fara chef de panarama!

Cum spuneam, frumusetea vine din interior.
Dodo e un bun exemplu in sensul asta. Probabil ca cei pe care i-a avut in jur in ultimii ani, ori i-au spus ca are capu’ prea mic, ori kurdistanul prea mare, pentru ca, brusc, a hotarat ca e timpul sa-si recalibreze proportiile.
Si cum solutiile facile n-au fost niciodata specialitatea sa, s-a gandit ca cea mai rapida solutie ar fi extirparea unei parti din stomac.Nu mult, cam 85%.
Nu mi s-a parut niciodata ca proportiile ei sa fi atins cote atat de alarmante incat sa ia masuri atat de radicale, insa e chestia aia cu gusturile. Non disputandum, desi ea si la dimensiuni de pachiderm, tot o frumoasa si-o simpatica ar fi ramas.
Pentru ca Dodo a fost si a ramas o fata foarte frumoasa,o tacanita careia nu credeam ca o sa i se rupa vreodata de ceea ce cred altii despre ea.
Si totusi, operatia la care s-a supus a dovedit contrariul.
Ce-a urmat, a fost ca-n poezia lui Labis. Adica, mananc si plang. Dupa ce anestezia nu si-a mai facut efectul, de durere a amenintat ca se arunca de la etaj daca nu primeste mai multe calmante. Zile intregi a mancat cu paiul, doar cateva alimente, si-alea in diferite stari de agregare.
 Cand depasea fie chiar si cu o inghititura capacitatea noului stomac, ejecta tot,iar toata chestia asta cauza alte dureri .
Acum, dupa mai bine de 6 luni de la operatie, este asa cum o stiam in adolescenta, adica inalta si slaba. Dar nu mai e radianta, trauma la care s-a supus i-a imbatranit ireversibil figura. 
Si oricat m-as stradui, tot nu inteleg ce rotite i s-au invartit invers cand a ales ce-a ales.


Mergeam cu Ciociosica spre casa.
De cand s-a mutat in cartier, ne-am propus sa ne vedem mai des, chiar si in afara job-ului.
Am rugat-o sa mearga cu mine pe jos, ascunzandu-i adevaratul motiv pt care evit aglomeratia si spatiile inchise. I-am spus ca vreau sa facem miscare, iar ea mi-a propus sa mergem la sala unde antreneaza sotul ei. Tinand cont de istoric, raspunsul meu a fost evaziv.
In general, discutiile demareaza greu, iar ca sa ramanem intr-un teritoriu neutru, vorbim mai mult banalitati.
Mi-am luat obiceiul sa ascult, mai mult decat sa vorbesc. Asa am aflat cum a reusit sa scape de 20 kg in anul in care nu ne-am vorbit, si cum le-a recuperat de cand a renuntat la dieta.
In ultima vreme nu s-a simtit tocmai bine, si poate din cauza asta,la un moment dat, discutiile noastre au deviat spre operatia ei de la san.
N-am deschis niciodata subiectul, considerandu-l tabu. Daca nu mi-ar fi spus ea, care a trecut printr-un astfel de episod, nu m-as fi gandit cat de riscant poate deveni in timp un implant, mai ales ca nu-i obligatoriu ca organismul sa-l agreeze ca facand parte din intreg. Toata lumea pare, mai nou, adepta augmentarilor de tot felul. Si nici macar nu-i cu garantie pe viata- dupa un timp inlocuiesti materialul cu unul nou. Iar asta echivaleaza cu o noua interventie. Adica alte ace, alte brice si... grrr!
Am ascultat-o incercand sa nu judec deciziile nimanui (ale ei ies categoric din discutie, operatia a fost facuta din ratiuni pur medicale),insa cata presiune simt oamenii in ceea ce priveste aspectul, de ajung sa nu mai tina cont de chestii cu repercursiuni atat de grave in timp?
Deci, ce spuneam? A, da...frumusetea vine din interior!