Thursday, September 22, 2011

I'm always right. If you disagree with that you are simply wrong.

M-am trezit la ora 7, complet debusolata. Iar n-am auzit alarma. Am ars etapa cu statul in fata sifonierului si privitul cu evlavie al hainelor, pt ca trezitul tarziu nu mi-a mai lasat loc si de matinalele permutari, asa ca m-am cocotat pe uneltele diavolului si am sarit direct in mijlocul naturii.
Care natura era dezlantuita si formata din vreo 15 de maidanezi (ok, doar 7-8, dar cu ochii mariti am vazut dublu).
Fac stanga-mprejur cu viteza luminii si intru inapoi in curte. Si-ncep sa ma gandesc: sa mai stau, pana strabat orasul, ma pensioneaza aia. Cu pensie mica, dupa merite. Sa ies si sa pretind ca nu-i vad, iar nu-i solutie. S-o gasi unul mai istet si ma vede el. Si nu-mi pare rau atat de mine, cat de itari. Care nici ei nu-s de neinlocuit, dar pt mine turul lor are valoare sentimentala.
Scot telefonul sa-mi sun cavaleria, cand aud un motor pornind si-mi pica fisa- Geo e acasa. Si pleaca. Schimb strategia si fug in curtea interioara. Il strig si intr-un final apare. Ii explic pe scurt care-i faza, iar el imi propune galant sa-mi ofere asistenta specializata cand sar gardul. Sau sa ma astepte afara, cu motorul pornit.

Motivata de bunele intentii ale varului, accept a doua varianta, astfel ca ma pregatesc sa iau din nou cu asalt strada. Haita tot acolo. Deci nu-mi mai ramane decat sa sar parleazul la Geo, ca doar istoria e plina de astfel vitejii. Ochesc punctul cel mai apropiat de sol (daca o fi sa iasa cu esec, macar placile tectonice sa ramana in aceeasi configuratie), trag aer in piept si un scaun debil de plastic cu ajutorul caruia sper sa escaladez reduta, si aterizez . In picioare, sub privirile uluite ale lui Geo, ca o adevarata catwoman ( reloaded).

Instalata in masina si la adapost de coltii maidanezilor, le arunc o privire victorioasa. Moment in care simt cum o iau razna. Literalmente.
O gospodina, cu ochii mijiti si un capod aruncat peste niste pijamale flausate, ii aduna parinteste in timp ce le rasturna in casolete de plastic niste laturi domestice. Fix la mine in poarta.
Asa se explica multe, si in timp ce ma precipitam sa deschid geamul, printre niste injuraturi crestinesti ii strig iubitoarei de maidanezi ca din partea mea n-are decat sa-i pupe-n cur bot cu aceeasi deosebita gratie, insa daca-i mai alimenteaza in jurul spatiului meu locativ, ii sparg fara nicio urma de remuscare capul cu pietre.

No comments: