Mi-e somn si nu mai am chef sa ascult muzica. Ma gandesc ca nu am mai citit demult o carte si ascult fara sa vreau o conversatie intre doi barbati de 40-45 ani, in statie la metrou.
- Tu platesti mult la curent?
- Nu.
- Pai cum asa?
- Pai nu prea consumam. Ziua la serviciu,iar seara, cand ajungem, ne bagam in pat si dormim. Si nu tinem nici televizorul aprins, ca nu mai reusim sa ne odihnim.
Unii oameni chiar traiesc precum cartitele.
Langa mine, un barbat intre doua varste. Imi aminteste de primul meu sef. Era mereu nervos, saracul. Mereu ne rugam sa isi gaseasca si el pe una sa-l mai tina si pe-acasa!
Pe-atunci, totul era ok. Interactionam bine cu oamenii,nu aveam de ce sa ma plang. La inceput mi-a fost mai greu, pana m-am acomodat. Am avut doar cateva frecusuri minore cu cei din jur (eram, cred, putin speriata, din cauza ca ma temeam sa nu gresesc), pana am inteles ce vor de la mine; in scurt timp, m-am obisnuit. Acum am si perioade mai proaste, si perioade mai bune, ca fiecare, dar nu mai am senzatia aceea ca imi e bine.
Refuz ziarul gratuit oferit de cineva, dar citesc involuntar un titlu.
Ma intreb, daca as fi Oana Zavoranu, oare astazi cu cine m-as certa?
No comments:
Post a Comment