Langa mine se elibereaza un loc, asa ca-i caut privirea si-i fac semn.
O doamna solida, intre doua varste, se precipita spre scaun.
Pun piciorul ostentativ, cat sa nu poata trece, si astept .
Odata ajunsa la linia de sosire, se uita urat la mine, si-mi maraie sa o las sa treaca. O privesc scurt si-i raspund ca locul e ocupat .
- De cine?
- De mine.
- Pai stai pe doua scaune?
- Exact.
Ma-ntorc spre fata si-i fac semn aratand spre scaun. O simt ca ezita.
Stiu cum este sa pierzi noptile cand copilul ti-e bolnav, stiu cat de obositor poate fi sa alergi de-acasa, la serviciu, la gradi, sa urci cu tot calabalacul in mijloace de transport si sa nu te ajute nimeni, sau sa nu-ti ofere nimeni un loc macar pt copii.
Asa ca repet gestul, iar fata se apropie si ia loc.
Cucoana pufaie, cautand tovarasi ocazionali de vaicareala, cu care sa-si confrunte nemultumirile. Intotdeauna se gasesc, insa azi nu-i ziua ei norocoasa.
Oamenii din jur o ignora, prinsi de propriile probleme, asa ca nu-i ramane decat sa inchida pliscul.
Nu pentru mult timp, ca inainte sa coboare, tine sa ne informeze ca "scaunele sunt pentru oamenii in varsta, nu pentru niste beep ca voi!" .
My bad, si eu care credeam ca se califica si aia care platesc abonament. Sau in general, aia care-si platesc calatoriile.
Dar ma fac ca n-aud, ca sa nu-i raspund.
Desi am tot avut pornirea s-o intreb politicos unde mama dracului se grabeste. Din cate stiu, prea curand nu demoleaza nimeni nici Kauflandul, si nici Billa. Iar ce gaseste pe raft la ora 8, va gasi si la 9.
(Asta cu conditia sa nu dea Boc vreo ordonanta de urgenta valabila o zi, prin care sa mareasca pensiile, ca atunci sa te tii prapad. Dar vestea sigura este ca nu da).
Pana la urma, ca sa nu-mi stric zenul, deja usor avariat, am pus tot circul pe seama vreunei suferinte launtrice.
Cel mai probabil, cauzata de faptul ca, in drum spre alimentara, femeia a constatat ca si-a uitat sacosa acasa.
Azi am mult de lucru si n-am chef sa o iau abrupt de la prima ora.
Prin urmare, n-o sa las sa-mi strice ziua prima tampita iesita in cale.
Universitate .
Ora 7.49. Ma duc sa-mi incarc cardul de calatorie. Gata cu masina, e timpul sa mai ies si eu in lume.
Habar n-am cum se face, e prima data cand il incarc. Ultima data cand am mers cu autobuzul, taxam bilete. A trecut ceva vreme.
Scot banii, intind cardul si-astept.
Si in timp ce astept, trece si masina groazei, aia de se administreaza ca pastilele, una la 4 ore.
Ma aplec sa vad ce face aia acolo, crezand ca extrage radicali si-i da cu virgula, insa constat ca-i agatata intr-o discutie pe telefon.
Vad rosu inaintea ochilor si-i bat cu putere in geam, facandu-i semn sa se grabeasca.
Suveran, lasa telefonul si ma intreaba cate calatorii vreau. Multe, insa deocamdata incarca de cat ti-am platit. Adica? Ma uit fix la ea, incep sa respir sacadat, insa incerc sa nu dau amploare. Primul gand linistitor-Kafka. 10 calatorii, cretino!
E 8.15 si inca n-am plecat din statie.
Ma suna Zana Maselute sa-mi spuna ca s-a anuntat control din directie, si sa ma roage sa iau ceva pentru protocol. Si niste cafea, pentru noi. Profit sa-i spun ca intarzii, deci renunt sa ma mai grabesc.
Cobor la Budapesta.
Iau cu asalt Mega Image-ul, ochesc ce-am de luat, si ma duc sa platesc la casa. In fata mea, o tanara, un copil si-un
Pastrez fata de ei distanta considerata regulamentara (fobia spatiului si a atingerilor), dar observ ca seniorul, chiar si asa, avanseaza pana la limita obscenului, de copil.
Pe care-l mai si imbranceste, in speranta ca gestul o va accelera cumva pe casiera.
Cronologic vorbind, cred ca asta a fost momentul in care mi s-a rasculat piticul flotant de la scufita. Pentru ca, daca nu-s setata sa fiu vreo mare iubitoare de animale, astea cu copiii, nu ma lasa indiferenta.
Pt ca ce-a urmat, a fost nasol. Chit ca la un moment dat, s-a trezit secondat de o alta cumatra, din acelasi contingent urban, autosuficient si incult.
Dar faptul ca ambii au crezut ca-s mama copilului, spune multe.
(Bine, daca nu-mi pierdeam zen-ul, puteam fi confundata si cu sora mai mare, insa deh... :P )
Sfarsit de program de lucru.
Impreuna cu Nemo traversam intersectia de la Tineretului.
De data asta, pe unde trebuie. Dinspre Timpuri noi, un BMW ignora semnul care obliga mersul inainte si trage de volan - dreapta.
Nemo are reflexele la ea si- apuca sa ma traga un pas in spate, inainte ca soferita sa franeze. Pt ca stiu clar ca-i femeie. Mai exact, Pestrita lu’ Varciu. Ilustra (pana mai ieri) necunoscuta.
Rade ca proasta, in timp ce lumea din jur ii ia la scuturat arborele genealogic .
Imi revin din emotia neprevazutului, si-o intreb daca si-a lasat barna sa creasca special, ca sa nu vada semnele de circulatie. Imi arunca o privire dezarmanta de Forest Gump .
Probabil se grabea. Avea ora la solar si era in intarziere. Si o depresasera grav si fanii astia care nu voiau autografe.
Acum mi-e limpede totul.
No comments:
Post a Comment