Ziua,
ea era fata invizibila. De aceea, ochii
ei erau incredibil de tristi. Ca un copil nedorit,cersea atentie si poate, si
cate un strop de iubire. Seara se grabea spre casa. Inainte, intra sa-si faca cumparaturile
din supermarket. Cumpara chestii, pentru ea si pentru musafirii care niciodata
nu-i bateau la usa, pentru ea si prietenii ei imaginari cu care petrecea seara
de seara.
Bine,
iesea cam sifonata din chestia asta, ca
odata ce se puneau pe chefuit, o faceau lata.
Ea
dădea de băut, punea muzica buna, si toti dansau si petreceau in jurul ei, iar
ea, ca sa nu mai simtă nimicul, isi amesteca gândurile cu litri întregi de
alcool.
Și
dansa impreuna cu ei. Din ce in ce mai lent. Ca era din ce in ce mai obosita.
Atat de obosita încat uneori nu mai avea niciun chef sa se bucure, sa petreaca.
Isi dorea sa se retraga in camera ei, ca sa doarma.
Dar
asta nu era posibil, pentru ca ea ii invitase, acum nu era potrivit sa le spuna
sa plece.
Uneori
iesesa sa mai cumpere cate-o sticla de vodca.
Cand
nu-i mai ajungeau banii, rupea cate o bucatica de suflet si-l amaneta, cu
gandul ca-l va rascumpara a doua zi, daca-si va aduce aminte unde a pus
chitanta. Nu stia exact cat costa un suflet, dar era bine, cata vreme primea ceva
la schimb.
Cu
banii in mana, achita sticla si se intoarcea acasa. Deschidea usa garsonierei,
și se uita in jur.S-a asternut linistea, prietenii
n-au mai avut rabdare s-o astepte si-au plecat.
Dar a fost o petrecere pe
cinste, daca toate arata ca si cand ar fi trecut un uragan peste ele.
Priveste
in jur cu ochii impaienjeniti de lacrimi. Poate ca si visurile ei se vor indeplini pana la urma. La
momentul potrivit.
(03.09.2015)
No comments:
Post a Comment