Saturday, October 22, 2016

Vorba lui Eminescu: "Totusi, este trist pe lume"

Ne pierdem treptat identitatea, conturul, normalitatea. 
Sau poate asa mi se pare mie, care nu fac parte din generatia "shake that booty", careia  "one night stand" nu i se pare ceva acceptabil. N-am suficiente resurse ca sa pot intelege generatia barbatilor epilati, pensati, cocotati pe tocuri,  imbracati in fuste roz, sau cu cercei. Nu inteleg pe deplin nici necesitatea masculinizarii excesive a femeii, si considerarea acestui fapt ca fiind progres. Oricat as incerca, nu vad decat vulgaritate in aceste manifestari. Sau sminteala.

Merg pe strada si vad doar prizonieri. Ai telefonului mobil, al retelelor de socializare, al etichetei urbane. Intr-o zi n-o sa mai stim nici cat fac doi plus doi fara Google.
La chioscuri de ziare se vand hartii care ne prezinta in ce realitate infecta traim, cu politicieni corupti, printre reclame la McMici, anunturi fara fond si vedete de carton.
Pe net, au aparut tot felul de guru d-astia de te invata chestii legate de dezvoltare personala. 
Si aia cu capul nealterat de multe cunostinte,  isi indeasa in el nimicuri.

Realizarea zilei este ca azi am scos din sarite o duduie, ale carei principale merite sunt un blog mov si o deschidere a gurii ca a stiucii.  Aceasta  desteapta ca noaptea s-a aratat oripilata de un comentariu legat de subiectul ei preferat- legalizarea dreptului la imperechere la persoanele de acelasi sex. 
O citesc ocazional, si stiu ca atunci cand o ia valul, reactioneaza mai exaltat decat o persoana normala. Ca ea cu energia sta bine. Cu mintea sta mai prost.

Ironic, oamenii care se auto-proclama toleranti și deschisi la minte devin intoleranti si agresivi imediat ce nu le impartasesti opiniile.
Ce-i mai fain zilele astea decat sa fii anti-ortdoxism si simpatizant al minoritatilor sexuale? Poate doar sa-ti cumperi o cafea de la Starbucks si sa refolosesti ambalajul, astfel incat sa moara gloata de corporatisti de oftica, la gandul ca te-ai ajuns, de-ti permiti ditai luxul.
Desi recunosc ca n-am gasit suficiente argumente logice pt care o societate sa refuze acceptarea unui parteneriat civil intre persoane de acelasi sex, iarasi nu-mi dau seama cum  poti sa nu tii cont de existenta a peste 3 milioane de semnatari ai unei petitii, care vizeaza definirea familiei, sub aspect legislativ, ca fiind uniunea dintre un barbat si o femeie.  
Tocmai pentru ca, in ciuda oricaror neajunsuri, traim intr-un stat democratic, si toti avem dreptul sa ne exprimam opinia, aceasta libertate fiind garantata prin Constitutie. 
Nu ma intereseaza ce face nimeni in particular, mai ales in intimitate. E strict problema fiecaruia, indiferent pe cine alege sa-i pice la asternut.  Recunosc ca ma deranjeaza cand vad din ce in ce mai multi baieti imbracati in nimfe si plini de sclipici, cam in aceeasi masura in care ma deranjeaza si  pitipoancele boite in exces dimineata sau  purtarea  pantalonilor cu tur lasat. 
    
De fapt, nu ma deranjează gheii. Din partea mea, pot sa-si vada linistiti de vietile, de preferintele si de paradelele lor. Nu le aprob, dar nici nu ma afecteaza.
Ce ma deranjeaza in schimb, sunt cei care n-au nicio motivatie concreta sa-i sustina, poate doar o preferinta comuna pentru vomitat curcubee. Aia care sunt atat de patrunsi de importanta misiunii, incat ajung sa te traverseze strada vrei-nu-vrei. 
I-am mai spus odata uneia care s-a trezit intr-o zi cu niste idei simpatice in terminal, ca e indecent sa vorbesti despre ceva despre care nu ai o minima pregatire. 
O repet, deoarece mai nou, oricine are puls, tastatura si cativa urmaritori, o arde influencer. Asa, ca si stiuca de care aminteam in avalul povestirii. 
Cu care n-am continuat meciul pentru ca ma consider o persoana suficient de surmenata si fara isteriile ei gratuite.

Ca sa nu uitam: consfintirea casatoriei are aspect spiritual si se face doar in cadrul Bisericii, prin ceremonialul religios al binecuvantarii cuplului. Uniunea civila poate fi recunoscuta daca statul va reglementa prin lege recunoasterea casatoriei intre persoane de acelasi sex.
Doar ca statul nu va putea sa modifice morala Bisericii, care are ca izvor morala iudeo-crestina.
 Iar in Scriptura, casatoria e recunoscuta  ca fiind uniunea dintre un barbat si o femeie. 
Orice altceva contravine canonului biblic. 
Da cu virgula, dragilor?

No comments: