Tuesday, June 12, 2012

A time for letting go

Mi-am dat seama de ce nu mai pot sa scriu.

Nu mai am destula inspiratie, si asta in ciuda faptului ca, viata mea a devenit extrem de interesanta de la o vreme incoace.

Pendulez intre agonie si extax, cu gratia unui dansator pe sarma. Am fost la Predeal, intr-o companie extrem de selecta si mai ales, cu oameni foarte dragi mie. Si pt ca totul sa fie perfect, am avut si un retro-party, organizarea fiind de exceptie. Si asta in conditiile in care n-am vrut sa merg, s-a tras efectiv de mine sa fiu acolo.




E cam nasol, ca de fiecare data dupa ce ma intorc la munca, da' ma obisnuiesc eu repede. Mai ingrijorator e ca n-am nici un chef, nici de munca, nici de discutii, nici de explicatii, de nimic. Mi-e greu pana si sa ma trezesc dimineata, as dormi in nestire, nici hainele nu mai am chef sa mi le aleg. Noroc ca merg cu masina.
Iar s-a ales praful de planurile mele de a face miscare, dar sunt intr-o faza in care nu-mi pasa.
Si nu conteaza daca-s in fusta sau pantalon, pt ca daca-i prea cald, imi scot sacoul, iar daca e frig, il las.
Macar am scapat de grija combinatiilor, pt ca o vreme voi adopta stilul all black.



Ma scoate din sarite ca nu reusesc sa-mi fac curat in casa.
Nu stiu ce mi se intampla, mi se pare un fel de misiune imposibila. Pentru o maniaca a ordinii, recunosc ca tot anul asta am fost ceva de speriat.
De fapt, cred ca e din cauza ca nu ma mai simt bine in casa asta, ma enerveaza pana si mobila, as demonta-o pe toata. 
Intr-o vreme ma batea gandul sa plecam, sa ne mutam, apoi ma gandeam ca daca am schimba culorile din casa, daca am mai face cate una doua chestii, mi s-ar echilibra feng-shui-ul si nu m-as mai agita pt lucruri pe care nu le pot controla.




Stiu ca ma invidiati - si rau faceti - pentru faptul ca nu mai sunt eu master chef in za haus.
Nu zic ca nu-i grozav sa faci ce ai chef, cand ai chef, in loc sa te topesti pe langa aragaz, da’ tare rau imi ies din ritm, mai ales cand trebuie sa strang, sa sterg pereti, sa spal mormane de vase cand mi-e ingrozitor de lene. Pt ca fiecare gateste in stilul lui, eu gatesc minimalist si incep cu curatenia, ca mai toate femeile, cred. Un barbat gateste bine, recunosc.
 Insa lasa un cataclism in urma lui, cel putin eu asa patesc.




Mi-a sarit un colt de masea troznind la floricele. Adica chestii pe care eu le mananc din an in paste.  Prin urmare, trebuie sa socializez o vreme si cu d-na dintolog.
 Marti vin cei de la firma sa ne recolteze sange (o fi corecta exprimarea?)

Gata, ma echipez de parc.
Ne ducem sa ne plimbam cu bicicletele, ca am recitit ce am scris si m-am deprimat.





No comments: