Personal shit: multumesc oamenilor frumosi din viata mea (mai vechi si mai noi)

Nevoia m-a impins pe strazi, la ceas de seara.Impreuna cu Ciociosika,ne-am facut abonament la sala.
 Acum ceva vreme ma plangeam ca-mi  trebuie un life coach d-ala, al dracului, sa-mi crape bomboanele in geanta de frica lui, si sa mi se lichefieze orice bucatica de ciocolata cand apare domnul in areal meu de imprastiere.
 Nu-mi mai trebuie, fratilor! L-am gasit! E ceea ce-mi doream sa fie, si cu ceva in plus.
 M-a bagat in si sub niste aparate, de credeam ca ma vor extrage de-acolo cu pompierii, flexul sau prin puterea credintei.
Nu credeam ca ies vie, insa dupa ce- am facut-o si pe-asta, m-a pus sa ma intind pe o bancuta (initial am crezut ca i-am picat cu tronc, si m-am cam jenat, ca era destula lume in jur), insa omul avea cu totul alte intentii. Intr-o maniera nu foarte amabila , m-a pus sa fac 40 de abdomene. De la a 15 a repetare, mi-am jurat ca nu mai pun piciorul in nicio pizzerie, nici daca ma declara guest starul saptamanii. Stiu sigur ca macar  pana imi trece febra, memoria mea va functiona perfect, pt ca momentan ma simt  ca Baghdadul  sub asediu. 
Ma doar toate extremitatile. Mai putin capul. Ca p-ala l-am folosit cel mai putin.

Cred ca in cercul meu de cunostinte ( vorbim acum de cercul de snobi, da?),  sunt  ultima care a vazut, dupa  vreo cateva tentative esuate,  "Last tango in Paris".
Mai, ce sa spun? In afara de celebra scena cu untul, as putea spune ca da. 
Si totusi, nu. 
Brando a fost un actor bun, a jucat excelent in alte pelicule,insa aici nu i s-a prea potrivit rolul.
Nu a imbatranit tocmai frumos, iar rolul asta cerea nu doar un actor  bun, de varsta mijlocie, ci si un barbat cu ceva mai multa carisma. Mie mi s-a parut mai inclinat spre pedofilie, decat spre carisma, insa poate gresesc.  Recunosc, mult mai mult  mi-a placut  ca Stanley Kowalski, in "A streetcare named desire", si asta nu pt ca era tanar, ci pt ca a jucat bine de tot!  Nu stiu care-i formula, insa niciodata nu am facut pasiuni pt. barbati recunoscuti ca frumuseti epatante, chiar daca li s-a intamplat sa fie si actori buni. Pt mine, de exemplu, Ben Kingsley e intr-un mare fel…Si da. Anytime. Anywhere :D .

Nu am deloc talent la desen si am simtul modei subdezvoltat.
 Nu am realizat chestia asta frunzarind Cosmopolitanul, sau uitandu-ma pe Fashion Tv, ci cautand ceva demn de purtat la o aniversare, ceea ce m-a pus nitel pe ganduri.
Prin urmare, neavand suficiente resurse de ordin estetic, nu am reusit sa adopt un stil vestimentar, iar pe o scala de valori de la 5 la 10, sunt nitel sarita de punctul 4.
 O fi loc loc de stralucire in orice moment al zilei doresti, insa de cate ori incerc sa inteleg combinatiile pe care le propun cei care dau tonul in moda, vad numai capcane, de parca am fi intr-un joc al absurdului. Daca ajungi la capat fara sa fii ucis sau mutilat,  ramai condamnat sa suporti o mutatie genetica.
Pana la urma, chiar atat de mult conteaza?Eu zic ca-s cateva reguli de baza: sa ai grija sa-ti  dezlipesti eticheta de pe talpa pantofului,sa nu te cocoti pe  tocuri prea inalte, mai ales daca  nu stii sa mergi pe ele, sa  nu imprumuti aerul ala de  prizonier de razboi in primele lui momente de la eliberare, cand porti o tinuta, indiferent care ar fi aia, si cred ca  am  prins esenţialul.
 Restul se invata, sau se cumpara.