Provocare: singuratate, liniste, ganduri.
Ionut Caragea:
" Când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu. Dar nu realizam cât de greu este să iubeşti şi să fii întotdeauna singur.
Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvânt a fost amintire.
Întunericul nu este decât un paradis cu luminile stinse în care oamenii-şi strigă pe nedrept izgonirea.
Dumnezeu nu tace niciodată, se face că plouă.
Mintea este uneori trădătoare de suflet.
O să-mi adun singurătatea din jur într-o lacrimă şi am s-o plâng peste lume.
Spune-mi, ce mai spui când nu mai e nimic de spus? "
Defileul dracilor
Dacă vrei să ajungi la Ceruri
Ia-ţi inima-n dinţi
Şi treci prin defileul dracilor
Îţi vor promite
Marea cu sarea
Pământul cu bogăţiile sale
Lasă-i să te scuipe
Să-ţi rupă hainele
Să arunce cu pietre
Să te împungă în coaste
Să îţi pună coroană de spini
Lasă-i dar nu le da inima ta
Ţine-o bine-ntre dinţi
Şi vei simţi gustul Mării
Şi al Pământului
Cealaltă faţă a depresiei
a obosit iubirea
gâfâie sub cearşafuri
orgasmul rece al singurătăţii
am obosit să mai dorm nopţi trase la indigou
între secunde totul e mort
tăcerea-i captivă într-o apnee
a obosit sângele să curgă din toc
numai inima-i neobosită
sclavul distanţei dintre noi
bate pasul pe loc
oglinda are un surâs dobitoc câteodată
dincolo privesc cealaltă faţă a depresiei
mă duc să mă joc
solitaire
( Ionut Caragea-vol M-am nascut pe Google )
No comments:
Post a Comment