Monday, November 21, 2011

La noi la sanatoriu, avem balcoane largi.

Intra in birou,decretand:

-Gata, baga-mi-as in ea de jumatate de norma, am facut cerere si de azi renunt la ea. Parca m-ar fi castigat la belciuge, si dupa ce ca-i fac toata treaba, cand i se scoala ei, sterge cu mine pe jos. Azi plec la 5, asa ca pregatiti-va sa va scot la o sexiune de shopping prin centru.
In timp ce-mi scot castile o pun sa repete, desi am auzit din prima ce-a spus.
Cert e nu mi-e clar motivul pt care vrea sa renunte la niste bani care nu-i prisosesc, asa ca toata tirada ei ma lasa rece.

-Mergem si la Lavazza, ca-i seara de jazz, sa va mai culturalizati si voi nitel, dar asta numai daca daca sunteti cuminti si papati tot.

Nu-i raspund, nu doar pt ca nu ma omor dupa jazz, dar si pt ca hardul meu a ramas blocat pe informatia initiala. In timp ce restul biroului ii sustine initiativa de a-si baga piciorul, eu procesez in continuare informatiile. Pentru ca motivul real nu e volumul de munca, ca o stiu ca-i pe baterii de calitate si trage tare. Problema cu ea e orgoliul, adica vesnica sursa a deciziilor proaste, luate la nervi si in totala neconcordanta cu interesele ei.

- Mon, si te descurci fara banii astia?
- Eh, o sa vad.
- Ma, asta nu-i raspuns, astea-s figuri!
- O sa vad ce-o sa fac. Pot sa mananc si mai putin, pot sa nu-mi mai cumpar o tona de zdrente, mai pot sa port si ce am, si am sa fac economie.
- Tu poti. Baiatul tau poate?
O vad ca ezita, iar eu simt ca am spus ceva gresit.
Poate ca nu trebuia sa o intreb asa ceva, mai ales in public. Si totusi, ea stie suficient de bine. Stie ca-mi sta in fire ca atunci cand vad ca oamenii la care tin o iau razna, ma-nfig in ei si-i scutur bine, daca asta ii trezeste la realitate.

Nu apuc sa-mi dau seama ce gandeste, pt ca iese la fel de subit precum a intrat.

Oscilez intre a ma duce dupa ea, sa lamuresc lucrurile, sau s-o las cum a picat. Renunt la prima varianta, ca intr-o zi doua, daca constat ca ma evita, ma duc peste ea in birou, miorlai nitel, si-o impac.

In alte conditii, reactia ei nu m-ar fi surprins, as fi considerat-o tipica temperamentului ei sangvin. E leoaica, iar asta spune tot.
Insa fiul ei e supus unui tratament costisitor si n-au niciun fel de suport financiar din partea lui fostului.
Si nu cred ca si-a ales potrivit momentul pentru acest puseu de orgoliu. Nu sunt multi cei care stiu ceva despre problemele ei personale, iar No1, cu care face ce face si-si creeaza periodic stari conflictuale, nici macar n-are habar prin ce trece ea.
Asa ca n-ar fi foarte greu sa se trezeasca in situatia in care Gica insisteaza, Gica primeste.
Mai exact (tot dintr-un acces de orgoliu), No1 sa-i accepte cererea si sa o degreveze atat de obligatii, cat si de bani. Si la cum o stiu eu de radicala pe directoare,o data luata hotararea, n-o sa mai revina asupra ei, nici macar in caz de forta majora. Tot din chestiuni de orgoliu, insa diferenta dintre ele este ca ei ii da mana. Celeilalte, nu.
Si-n loc de perspective noi, sa se trezeasca doar in situatia in care a reusit cu succes sa-si dea cu stangu-n dreptul.

Dupa 15 minutea, intra la fel de precipitat in birou, si se repede sa-mi traga castile, anuntandu-ma serioasa:

- Bah, m-am gandit cum fac: stoc de orez, ca ai vazut ca populatia chineza e multa, dar supravietuieste. Sau ies pe strase si mi-o trag pe bani.
De data asta raman pe faza lunga in timp ce doar ascult cum abereaza in fascicole.
Vazand ca are succes la public, continua cu gratie:

- …. si daca nici asa nu merge, te scot pe tine la produs, da' numai pe juma' de norma, ca de restul te irosesti aici pe norma intreaga. Vezi ce usor fac rost de bani?

Toata lumea din birou rade pe infundate, asteptand ca la cutremur, replica. Si cum nu se cade sa dezamagesc aleasa adunare, i-o servesc si eu cu aceeasi sinceritate brutala:

- Mah fata, cu mine, in afara de bataie, nu cred sa faci rost usor de ceva. Asta in cazul in care nu te pun aia sa le platesti tu prestatia. Si-ti mai strici draq si reputatia de curva cinstita! Asa ca ciocu mic si joc de glezna, ca plang statisticile alea dupa tine.
- Hai sifon!


Mai trece o ora. Bate la usa si intra cu o mutra protocolara:

- Va anunt ca pana nu-mi aproba consiliul cererea, sunt obligata sa raman pe jumatate de norma, asa ca raman mai departe in grafic. No 1 deja mi-a respins cererea. Gata, pupa-ma ca te-am scos .
- Ha?
- Da mah, te-am scos! Pentru ca sunt o duamna, nu le-am spus ca esti o frijida incapabila si ca mi-ai stricat perspectivele. Asta ramane stiuta doar aici, intre voi.


Dovedit lucru- inteligenta este o functie de rezolvare a problemelor .

2 comments:

Cubierta said...

Citindu-te, imi vine sa te injur suav ca birjarii. De ce plk nu scrii mai des?

Dani said...

Cubierta, scriu destul. O fac atunci cand am timp si ceva mancarici la degete. :)