Monday, October 5, 2009

Sa recapitulam: fiu prablems, bed decijans.

Plecam la munte. Nu stiu cat o sa stam, unde mergem exact si nici unde ne vom caza. Dar am cea mai pretioasa informatie- initiativa de a face parte din gasca i-a apartinut Tamarei, dupa un tet-a-tet cu C, care i-a facut graficul plecarilor lui in detaliu.
Minti asemanatoare, dar luminate, nu le-a fost greu sa stabileasca cam care-ar fi antidotul plictiselilor mele de weekend. Si cum invitatia a venit cam ca tratatul Ribbentrop-Molotov, adica s-a impus prin forta, n-am avut cum sa ma eschivez si am acceptat. Elegant, dar cu dintii stransi.


Actul 1. Stabilim (mai mult altii, ca pe mine ma inhiba intelectual orele astea), sa dam startul pe la 4. Dimineata, dupa o cafea strong si un cap dat in dulapul din bucatarie, ma trezesc fix cat sa realizez ca e deja 4.20. Respir profund si prind viteza. Evident, ma asteptau. Toti, mai putin Andreana si Miu, care s-au exclus discret din matrice. Si care, dupa validarea unanima a hotararii, evident ca nu au riscat sa-mi spuna, ca ma stiu influentabila.
Evident, Tamara era ca Venera in spume, mai ales ca nu se face ca cineva sa intarzie mai mult ca ea. Evident, n-am gasit nimic decent de spus in apararea mea. Evident, mi-am tras prima bila neagra.

Actul 2. Ma suna Tami. Ma uit reflex pe sosea. Nimic. Ma intorc sa vad daca nu cumva masina noastra a depasit masina lor. Nici gand! Raspund. Fara preaviz, incepe sa urle ca nu ne vede. Ii spun ca  e cam reciproca faza. Nici noi. Voi cu cat …? Ma uit pe bord si-i zic ca sa tot fie vreo 130. Se oripileaza. Ei au o constanta de 150, adica viteza ideala de drum. Ideala pentru voi, beibi, ca noi nu intentionam vreo lansare pe orbita. Sa inteleg ca tocmai am mai furat o bila neagra. Calc-o!!!

Actul 3. Ma suna Tami sa-mi spuna ca au oprit pe Dealul Negru. Si ca sa nu aiba timpi morti, basculeaza niste mici. D-aia mari. Ma uit la ceas, e abia 7. Orele diminetii, cand se ingana noaptea cu ziua, adica. Ma intreb daca functionam dupa acelasi fus orar, nu de alta, dar pt mine, la ora asta si pe serpentine, sportul asta mi se pare cam cam extrem.

Actul 4. Ne cazam si stabilim sa iesim ca liliecii de oras, in natura.
Cunosc bine zona, copil fiind, mi-am petrecut mare parte din vacante in Valcea , dar e inca devreme (si dupa berea neagra de aseara, care m-a binecuvantat cu o durere surda de cap), functionez doar la cota de avarie. Prefer sa ma supun vointei de grup . Supusa si aia tot Tamarei. Oricum mi-s outsiderul grupului, legatura facand-o microbul asta de femeie, de-ale carei insistente nu scapi nici in cazuri de forta majora.
In asteptarea stabilirii traseului, incep sa ascult glumele pretioase ale insiderilor, si constat ca nu ma prind sub nicio forma  despre ce discuta. Si nici la ce rad. La un moment dat, unul ma baga in seama si ma intreaba cu ce ma ocup. Ii spun ca de ceva cu cifre. “Ce naspa”, ma incurajeaza . “Macar se castiga bine?” “ Bah, nu cat mi-as dori, dar imi permit sa-mi iau zilnic aurolacul ”. “Jobul nostru e mult mai marfa”. Ma fac ca n-aud, insa il felicit in gand. Bravo, boule. O sa mori fericit.
Fara niciun rost, ma gandesc ca as fuma o tigara. Pe prispa, ca Moromete.

Actul 5 si caderea cortinei. Dupa 15 minute de mers in sensul acelor de ceasornic, unuia i se face foame. Altuia sete. Mie mi-e dor de codrul verde, dar reprezint procentul neglijabil al sondajului, asa ca ne oprim cu scartait de pneuri, la prima terasa.

Estimez ca jumatate de weekend asta vom face, apoi un sfert ne vom holba la toate nimicurile expuse pe tarabele improvizate spre izvoare, iar in ce mai ramane, se vor dezvolta teorii fanteziste cu pilates si diete de 500 calorii pe cap de vita furajata, prin care s-a demonstrat stiintific (dar numai la nivel teoretic) ca ai putea sa le aplici si sa ajungi sa arati ca teava de gaze.

Epilog: A doua zi, ma imbrac pe intuneric, ii las bilet Tamarei, pun cheia pe masa, si fug sa respir pe munte.  Inchid telefonul, insa nu inainte de a-i trimite un mesaj dragului meu sot: “Daca ma mai auzi ca plec oriunde cu T, pt ca ma plictisesc cat timp esti tu plecat, insist sa-mi tragi una-n cap. Dau scris ca ai fost in legitima aparare.”

Za end.

No comments: